tag:blogger.com,1999:blog-55399270677484956012024-02-01T23:02:30.615-08:00RÂSU' PLÂNSU'Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.comBlogger28125tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-69816535453484846322014-01-07T11:44:00.000-08:002014-01-08T04:10:05.085-08:00De ce barbatii "trebuie" iar femeile "depinde"?<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/1526654_10151936280321840_169336792_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/p480x480/1526654_10151936280321840_169336792_n.jpg" width="198" /></a><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dintre cele doua sexe pe care Dumnezeu le-a creat pentru
a popula planeta noastra, se spune ca femeia este cel frumos. Si cel slab. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Femeia este o faptura minunata, angelica si diafana. Daca
buzele ei senzual augumentate si proaspat rujate schiteaza un zambet abia perceptibil,
natura intreaga infloreste in miez de iarna.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Daca ochii ei (colorati asortat cu vopseaua de par) iti
arunca o privire plina de mister pe sub genele umbroase, aplicate in manunchiuri de cate trei, tu, barbatul –sexul
puternic- incepi sa transpiri pe sub armura ta de dur , incercand in acelasi
timp sa opresti prin miscarile muschilor
abdominali zbaterea fluturilor din
stomac.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Un simplu gest de–al ei facut cu degetelele fine, cu
unghii interminabile si ascutite, prevazute cu pietricele si pene , ar fi suficient
sa insenineze fruntea plina de griji
fundamentale ale barbatului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Si cum sa rezisti la atata gingasie cand o vezi cum stie
ea sa se cuibareasca precum o porumbita fara aparare asezandu-si delicat capul pe pieptul de marmura al barbatului, cu grija ca
nu cumva sa isi deranjeze meshele prinse cu clipsuri si date cu mult fixativ la
un coafor de lux din centru?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cum sa nu innebunesti de fericire daca ea te alege pe
tine, uratul si puternicul, dintre miliarde de urati si puternici? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ei ,bine, da! Acum intelegi ca toate actele de eroism
ramase in istorie prin care barbatii isi demostrau iubirea , nu pot fi inventii. Ele trebuie sa
fi existat tot astfel cum exista insasi
dragalasenia feminina.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Si uite, de aceea nu te poti abtine sa nu ii spui, cu o usoara nedumerire:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">-Iubita mea, tu stii bine cate as putea sa fac eu pentru
tine: pot declansa un razboi mondial, pot muta muntii din loc, pot fora intreaga Sahara dupa un firicel de apa plata
din care sa iti umplu pahar dupa pahar si sa ti le ofer ori de cate ori ai fi insetata, asa cum iti place tie, cu multa lamaie ca sa-ti mentii silueta de
zeita. P-aia cu luna de pe cer nu ti-o mai spun-desi stii ca as putea sa o fac-
pentru ca prea s-a banalizat si nu vreau sa cad in penibil in fata ta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Stiu, chicoteste ea gratios.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Si in loc de toate astea, tu vrei sa merg o zi intreaga
cu tine la shopping?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- <b>Trebuie.</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><b><br /></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">N-ai fi crezut vreodata ca vocea ei mai cristalina decat susurul unui izvor poate fi atat de ferma!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Apoi, se pisiceste in felul ei unic si iti spune la
ureche cu sunet de clopotel;<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-left: 54.0pt; mso-add-space: auto; mso-list: l1 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: Arial;">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;"> </span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Au
inceput reducerile, iubi!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-left: 54.0pt; mso-add-space: auto; mso-list: l1 level1 lfo2; text-indent: -18.0pt;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Fiecare epoca are dovezile ei specifice de sacrificiu,
asa ca, n-ai incotro, pleci cu ea in marea aventura spre a-i dovedi cat de mult o iubesti.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Si numai pentru ca esti un barbat adevarat si puternic, calit in bataliile vietii si – ce sa-i faci?- indragostit
iremediabil pana peste urechi, esti capabil
sa infrunti toate incercarile acestei situatii, mai ceva decat Hercule sau Ulisse.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> Ea, ca o fiinta
slaba ce este, are nevoie de tine. Are nevoie sa-i cari sacosele pline de
cumparaturi, pentru ca mainile ei sa fie libere sa caute, sa pipaie, sa
desfaca, sa descheie, sa deznoade, sa incalte, sa descalte, sa scormoneasca dupa miile de lucrusoare care o incanta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Are nevoie ca tu -si numai tu, cu o indemanare
extraordinara si cu un curaj de neinfrant, sa alergi ca disperatul ca sa ii
aduci la cabina de proba rochitele,
pantalonasii sau camasutele pe care ea iti solicita sa le schimbi cu altele cu un
numar mai mare pentru ca, fir-ar sa fie, cum de s-a ingrasat intre timp si a
trecut de la masura ultra-super-slab la masura super-slab?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Numai tu, ca un adevarat campion, poti sa castigi batalia
pe pantofii numarul 37 in care te-ai
angajat cu celelalte domnite isterice iesite la shopping singure si, ca
atare, nefericite.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe rabdarea ta de granit se bazeaza ca sa ii tii rand la
casa in timp ce ea mai devalizeaza inca o data rafturile cu posete si alte
accesorii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Tu esti cel care ai grija ca din cand in cand sa mai bea
cate o gura de apa ca sa nu se deshidrateze si sa lesine in goana dintre doua
magazine. Ar fi dezastru atunci, pentru ca nu ai mai avea cu ce maini sa o mai
prinzi si, eventual, sa o ventilezi… <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Din cand in cand, in momentele rare in care te opresti
intr-un loc, te intrebi admirativ cum o putea o fiinta atat de sensibila si de plapanda
sa alerge pe tocuri de 15 centimetri cu o viteza atat de mare? Si cum reuseste sa fie atat de agila si sa se
strecoare prin cea mai afurisita aglomeratie pentru a ajunge acolo unde isi
propune? Nimeni, in afara de ea, nu stie unde. Trebuie doar sa nu o pierzi din
ochi nici macar o clipa. Ai privit in jos ca sa numeri fulgerator sacosele ca nu
cumva sa –ti lipseasca vreuna, gata! ai pierdut-o din ochi. A disparut intr-o clipita. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Simturile tale sunt toate in alerta, ca ale unui animal salbatic
in cautarea prazii. Esti derutat, obosit
si enervat de o suvita de par naclaita de transpiratie care iti tot intra in
ochi ( ca ea ti-a zis sa-ti faca parul cu gel, in sus, ca o creasta, dar tu nu si nu!) si pe care o sufli
intr-una pentru ca mainile sunt ocupate pana la umeri de sacose si pachete.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar cand te astepti mai putin, te gaseste tot ea. Are nevoie
sa o inchizi la nasturii hainutei pe care tocmai vrea sa o probeze.(“Eu nu pot
din cauza unghiutelor, iubi!”)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cum de mai poate, te intrebi, atat de fragila si
delicata, dar plina de energie precum un erou de furie razboinica?!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mai poate. Si tu trebuie sa mai poti ca sa ii dovedesti
cat de mult o iubesti.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dupa o zi intreaga de shopping, ajunsi in sfarsit acasa,
va pravaliti pe covor lasandu-va ingropati sub muntele de pachete, pachetele,
sacose si cutii de cumparaturi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dupa o cautare infrigurata prin bezna, te intepi in ceva
ascutit, dovada ca i-ai gasit manuta moale si catifelata strajuita de unghiutele ca niste tepi de trandafir . In tine reinvie
vigoarea si speranta:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: Arial;">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;"> - </span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Iubito,
dupa ziua asta nebuna, in care ti-am dovedit cat de mult te iubesc, poti ca
macar o data pe an sa imi cedezi telecomanda cat tine un meci intreg de
fotbal?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -18.0pt;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ascuns dupa mormanul de pachete, barbatul nu vede cum
fetisoara alba si delicata a femeii se intuneca, buzele senzuale se strivesc
una pe cealalta, iar sprancenele conturate artificial coboara si se apropie una
de alta gata sa se imbratiseze. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">El spera ca ea sa ii rasplateasca eroismul, iar ea nu
intarzie sa-i intoarca dovada ei de dragoste: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: Arial;">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;"> - </span></span><b><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Depinde…</span></b><span style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">..<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-60346868726196696582013-03-29T04:14:00.002-07:002013-03-29T04:35:44.266-07:00Pentru Bunica Mea<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://oglindiri.files.wordpress.com/2010/10/img_0933.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://oglindiri.files.wordpress.com/2010/10/img_0933.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Daca ar fi sa scriu acum o scrisoare bunicii mele,
acolo unde se odihneste ea in ceruri, as
sta mult timp sa decantez din avalansa
de ginduri si amintiri pe acelea pe care as vrea sa I le astern pe hirtie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Mi-am amintit si azi de ea, asa cum mi se intimpla
sa-mi amintesc foarte des, desi ne-a parasit multi ani in urma. A luat cu ea
toata copilaria noastra, a nepoatelor ei, pe care ne-a crescut cu multa
dragoste , desi noi nu intelegeam pe atunci cum e cu dragostea asta care iti
punea pe masa turta de malai cu oua la tigaie batute cu brinza proaspata si
amestecate cu bucatele de muschiulet de porc de la garnita, in locul
orasenestelor sandvisuri cu piine de Bu<span style="font-family: inherit;">curesti si mezeluri din soia cumparate de la Alimentara din coltul strazii?! Cum sa se numeasca dragoste faptul ca ne punea sa
culegem prunele si </span>corcodusele coapte pentru tuica, in loc sa ne lase sa stam cu ochii in televizor, ori sa
jucam carti toata ziua? Basca, ne mai trimetea si dupa lemne in padure sau ne
mai punea sa curatam stiuleti de porumb
ca sa umplem cosurile cu boabe…Era cite o zi in care o vedeam doar la prinz
cind ne punea masa: in rest mergea la
sapat via sau lanul de porumb de la deal
de casa. Uneori spala cite o zi intreaga la albie, c<span style="font-family: inherit;">u lesie <span style="font-size: large;">(ih!</span></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: large;">)
lucrusoarele noastre murdare, separate de ale ei care era “femeie batrina”
si “nu trebuiau sa se amestece “. Cel mai
mult ne enerva cind ne trezea dis de </span><span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;"><span style="font-family: inherit; font-size: large;">dimineata
ca sa culegem fructele scuturate pe jos de cite-o "vijelie venita
peste noapte" (si noi ne miram cum de n-am auzit vintul si ploaia?)</span>.
"Hai, muma, sa le culegem ca bate soarele in ele si se strica pe
jos!" Si cind ieseam afara sa vedem
grozavia, peisajul ne ridica parul din
cap: de jur imprejurul citorva corcodusi se intindea o mare de fructe si frunze
cazute, asteptindu-si cuminti soarta. Nu mai apucam sa ne intrebam
de ce furtuna nu scuturase toti
pomii, ci porneam sa curatim in graba
pamintul de corcodusele cazute ca sa nu ne apuce prinzul.… Intr-o dimineata
insa, cam prea de dimineata, am iesit afara din casa minata de cumplita durere de burta. Si in timp ce ma ...linisteam dupa
un tufis, auzeam niste bufnituri scurte
si repetate ca si cum cineva ar fi lovit un lemn. M-am strecurat usor pe linga
coltul casei sa vad ce se intimpla. Si…. minune! Mamaie, catarata intr-un
corcodus, facea pe vijelia care vine noaptea si scutura pomii. </span><span lang="PT-BR" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: PT-BR;">Doar ca ea nu sufla
peste crengi, ci se folosea de o mare prajina pe care eu o mai vazusem prin
curte , dar nu intelegeam la ce este buna…</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="PT-BR" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: PT-BR;"> Pe bunica o vad si acum venind din fundul
gradinii cu poala plina de troscot: avea mersul grabit si apasat si era ca o
zvirluga peste tot: cind la cotetele gainilor, cind la cotetul porcilor, cind
la putz, cind in gradina sau cind in bucatarie (de unde mai striga la noi sa-I
aducem o mina de patrunjel sau leustean din spatele casei). </span><span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Toate locurile se
supuneau cu respect pasilor ei hotariti; o cunosteau si o iubeau. Miinile,
sudoarea si sufletul ei le muncisera si le ingrijisera cu drag pe fiecare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Din cind in cind, se mai vaita ca o mai supara
cite un betesug mostenit sau capatat odata cu batrinetele. Trupul ei fragil
avea insa o vitalitate de invidiat. Cu toate trasaturile ei pamantene, in
mintea mea a ramas ca o faptura magica, perfect integrata intr-o lume arhaica,
plina de taine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;"> Atunci, in
acele vremuri fericite, gospodaria ei era pentru noi la fel de minunata cum ne
apare acum cea mai spectaculoasa cladire
din Dubai, iar ea, bunica, ne parea la
fel de puternica si de frumoasa precum un munte ridicat in mijlocul campiei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt;">In
urma cu ani, muntele s-a transformat intr-o cruce deasupra unui mormint,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">In care s-au inchis atitea ginduri si amintiri
nestemate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">De atunci,
in mijlocul cimpiei s-a
inaltat un alt munte. </span><span style="font-size: 14.0pt;">De dor .<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-80787022500574042202012-11-17T23:23:00.000-08:002012-11-18T01:16:54.716-08:00La Gară<br />
<div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"></span><br />
<div style="margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: left;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><a href="http://www.metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/2006/07/Locul-saptamanii-Gara-de-Nord-art7533097769/gara13.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; display: inline !important; float: left; line-height: 115%; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="256" src="http://www.metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/2006/07/Locul-saptamanii-Gara-de-Nord-art7533097769/gara13.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;"></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Pe locul său din compartimentul de tren, b</span><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">ărbatul gândea neliniştit: „Opt minute până pleacă trenul, trei ore până la Buzău şi încă o oră până ajung faţă în faţă cu tata. De abia aştept să-l privesc în ochi şi el să-mi spună cum la vârsta lui de 69 de ani l-a apucat îndrăgosteala! Noi nu ne vedem capul de treburi pe la oraș, iar el singur la ţară îşi face de cap. Vreau să-mi spună şi mie dacă el ştie cum ne-am simţit noi, copiii lui, când am aflat de la alţii că el trăieşte cu lelea Floarea de peste drum! Ce dacă e văduvă ca şi el, acuma, gata!, hai să ne punem poalele-n cap şi să intrăm în gura lumii? Doooaamne fereşte! Să vezi ceartă! Să aleagă: ori cu ea, ori cu noi!”</span></span></span></div>
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">O doamnă intră în compartiment şi ocupă locul din colţul cel mai îndepărtat. Trenul nu părea a fi aglomerat. După ce o vazu așezându-se, bărbatul întoarse capul şi privi pe geam: pe peron, apropiindu-se de o bancă, un bătrânel mergea șovăielnic într-un baston. Hainele lui nu păreau ponosite dar erau aşezate pe el neglijent. Avea faţa nebărbierită, un păr alb şi si rar peste care aşezase o pălărie cu boruri largi, iar într-o mână o pungă de plastic în care, probabil, căra pîine uscată pentru vreun animal din curte, fie el găină sau căţel... Cu mişcări reţinute îşi sprijini bastonul de spătarul băncii, apoi se aşeză şi el uitându-se în gol.</span><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">„ Are o durere în gesturi moşul ăsta, o durere innăbuşită... Cred că a fost un bărbat frumos la viaţa lui, gândi omul nostru din tren. Păcat de el, se vede că nu are cine să-i poarte de grijă. O fi singur pe lume de pare aşa stingher şi fragil? Îmi aminteşte de tata, de fapt, mă face să mă întreb, cum o mai arăta tata? Probabil mult mai bine, mai ales acum când are iubită?! Lui iubită îi trebuia la bătrânețe? Nu ne are pe noi? ” </span><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">Apoi, privi din nou la bătrânul de pe peron: „Asta să fie nefericirea lui? Singurătatea? Poate că şi tata avusese toţi anii ăştia aceeaşi înfăţişare neglijentă şi îndurerată. De unde să ştim noi, de la distanță, cât de trist era tata la ţară? Că la telefon, când mai vorbeam din an în Paşte, el spunea că e bine, să nu ne îngrijorăm din cauza lui. Poate lelea Floarea îi alungă singurătatea şi îi găteşte câte o supă mai bună decât o face el singur.” Şi în timp ce bărbatul privea cu milă imaginea nefericită a bătrânului, inima i se înmuie iar ochii i se umplură de lacrimi.</span><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">Gândurile îi fură întrerupte însă de sosirea unui alt tren la linia vecină În câteva secunde, lumea năvăli grăbită pe peron, devenind un râu curgător spre ieşire. Din cauza ei, secunde bune nu-l mai vazu pe bătrân. Poate că aştepta pe cineva care tocmai venise. Pentru o clipă, prin golul dintre rândurile de călători, zări băncuţa goală şi sub ea punga de plastic a bătrânului. „La omul sărac, nici boii la car nu trag! Şi-a uitat punga bietul moş.” Deodată simţi nevoia să fugă după bătrân să-l caute, să-i dea înapoi sacoşa. Prea i se lipise de suflet... Privi ceasul de pe peron - mai era fix un minut până la plecarea trenului, nu mai avea timp să coboare, dar deschise geamul şi privi disperat în mulţime după el: „Nici urmă de bătrân. Cum putea să dispară atât de repede, cu baston cu tot?” <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">Îl frământa gândul că acest om, un străin, îl ajutase fără ca măcar el să bănuiască, să îşi privească tatăl cu înţelegere, să îi înlăture revolta şi să îl împiedice să facă vreun gest pe care apoi să-l regrete. <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">„Dumnezeu mi l-a scos în cale” îşi mai zise bărbatul cu un zîmbet în colţul gurii. „Probabil se va întoarce, după plecarea mea şi îşi va recupera pâinea uscată, sau ce o avea bietul de el în sacoşă.”<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;"> Şi cu acest gând, scoase din geantă rebusul şi se apucă liniştit de dezlegat cuvinte încrucişate.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span lang="RO" style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;">În acest timp, bătrânul intră cu paşi repezi în toaleta gării şi se închise într-o cabină. Ieşi de acolo după câteva minute cu o sacoşă în loc de baston în care îndesase peruca, haina şi pălăria. Era acum un bărbat tânăr care plecă grăbit spre ieşire. În urma lui, zgomotul puternic al unei explozii, zgudui gara din temelii. </span><span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br /></span></div>
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br />
</span><br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br /></span></div>
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">
</span></div>
<div>
<span lang="RO" style="font-family: "Arial","sans-serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br />
</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-40750273244996137132012-11-10T13:09:00.002-08:002012-11-10T13:09:59.670-08:00Fabulă<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://b.vimeocdn.com/ps/180/261/1802615_300.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://b.vimeocdn.com/ps/180/261/1802615_300.jpg" /></a></div>
<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;"><br /></span>
<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;">Pentru tine nu e mare
lucru sa dai cu mine de perete. Esti mare, esti puternic, esti barbat!</span><br />
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;">Nici nu-mi mai amintesc cât timp a trecut decând nu te-ai mai
purtat cu mine cu blândeţe, decând nu mai m-ai atins cu delicateţe. Ştii doar
să mă bruschezi şi să mă faci să mă simt goală pe dinăuntru.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;">Am fost deschisă tuturor ieşirilor tale, nu am ratat nici
măcar una şi nu am îndraznit vreodată să te rănesc. Am fost docilă, cuminte, nu
ţi-am opus niciodată rezistenţă.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;">M-ai lovit cu picioarele, mi-ai strigat ca sunt ieftină si
proastă, dar, omule, ştiai bine cum sunt când m-ai ales! Ai cântărit mult, m-ai
analizat pe toate feţele, şi a durat mult până te-ai hotărât să ma iei. M-ai
luat pentru că m-ai plăcut şi ţi-au convenit calităţile mele. Acum...nu mai
sunt bună? Nu-ţi mai plac?<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: 'Bookman Old Style', serif; font-size: 13.5pt;">M-ai forţat să mă schimb şi uite, până la urmă chiar
asta s-a-ntâmplat, deşi n-am vrut: m-am blocat în faţa ta. Definitiv!
spuse uşa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-78784328831327568292012-11-06T01:39:00.000-08:002012-11-07T12:36:04.521-08:00Jurnalul roz cu epoleți: Fila de început<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.click.ro/bbtcontent/clipping/CLIIMA20091111_0264/5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://www.click.ro/bbtcontent/clipping/CLIIMA20091111_0264/5.jpg" width="240" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<b>12
februarie 1983, Școala Militară de Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu” <st1:city w:st="on">Sibiu</st1:city>, ora 14.15.</b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Cu o
întârziere de 2 ore și un sfert, lista candidatelor admise pentru cursurile de
6 luni la Școala militară fusese în sfârşit afişata. Fix peste o oră aveam tren
înapoi la Bucureşti, aşa ca în loc sa vânez un loc bun în faţa panoului <span class="apple-converted-space"> </span>de unde să pot citi rezultatele,<span class="apple-converted-space"> </span> mă ocupasem cu strângerea
bagajului.<span class="apple-converted-space"> </span> Acum mi-era
imposibil să străbat<span class="apple-converted-space"> </span> marea
mulţime fremătătoare <span class="apple-converted-space"> </span>de candidate,
elevi din scoala şi părinţi care se
înghesuiau să vadă cu proprii ochi tabelul cu admisele. Căutînd să găsesc
o breşă prin care să pătrund totuși carând și<span class="apple-converted-space"> </span> un
ditamai<span class="apple-converted-space"> </span> geamantanul după
mine,<span class="apple-converted-space"> </span> am zărit-o pe Maria,
o fată din Craiova, venită ca și mine să dea examen la Școala militara. Pe
parcursul celor 8 zile petrecute aici la <st1:city w:st="on">Sibiu</st1:city>,
fusesem colege de dormitor. Acum, sărăcuța, se străduia cu greu să iasă din
mulțime, trăgîndu-și hainele<span class="apple-converted-space"> </span> după
ea.<span class="apple-converted-space"> </span> Avea ochii în lacrimi:<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
- <span class="apple-converted-space"> </span>Ce-ai făcut?, am întrebat-o instinctiv
de cum s-a apropiat de mine.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
- <span class="apple-converted-space"> </span>Nimic, mi-a răspuns supărată, am
picat, fir-ar a dracu de treabă! Şi tu la fel. Am picat amândouă…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
- Măi,
ești sigură?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
- Nici un
dubiu: suntem muuuult sub linie!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Mi-a
căzut cerul în cap ! Primul impuls a fost<span class="apple-converted-space"> </span> să
mă arunc cu tupeu în mulţime<span class="apple-converted-space"> </span> şi
ajung la panou. Să văd eu negru pe alb. Apoi m-am resemnat. Ce rost mai avea?
Măcar să apuc să prind trenul. Pe urmă, 5 ore<span class="apple-converted-space"> </span> pâna
la București o să am timp destul să mă gândesc la toate câte s-au întâmplat, să
despic firul în patru ca să imi dau seama unde am dat-o în bară şi să îmi şterg din minte
speranţele încolţite, ca să pot reveni la viaţa pe care o lăsasem acasă.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Îmi părea
rău să plec aşa, a fugă de ochii lumii, dezamagită si înfrintă. Adevarul era ca
nu mai aveam timp să schimb nici o vorbă
cu nimeni , să pot comenta, să mai aflu şi alte informaţii, măcar media cu care am picat. Deși îmi spuneam că cele
mai multe fete sunt în situația mea, acest gând nu mă consola deloc. Mi-ar fi plăcut să fi aflat<span class="apple-converted-space"> </span> dacă din grupul celor pe care le
cunoscusem aici fusese admisă vreuna. Nu ştiu de ce mă frământa ideea asta, că
nu m-ar fi ajutat cu nimic să mă simt mai bine. Poate ar fi umplut puţin golul
din sufletul meu. Sau poate nici atât. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Aleea
spre ieşirea din cazarmă se umpluse de lume care roia în toate direcţiile.
Peste zumzăitul general, de undeva din spatele meu ţîşneau ţipete de bucurie şi
râsete. Probabil ale fetelor care intraseră. Mi s-au parut penibile, grotesti, stridente şi
teatrale dar, evident, era doar impresia mea de om amarât.<span class="apple-converted-space"> </span> Mă gândeam la ce vor zice
părinţii mei când vor afla…Amândoi m-au încurajat să ma prezint la examen. Erau
siguri că voi reuși. Din motive de serviciu<span class="apple-converted-space"> </span> nu
m-a însoţit niciunul la <st1:city w:st="on">Sibiu</st1:city>.
Și chiar dacă ar fi putut să o facă, n-aș fi vrut eu: la 19 ani eram destul de
mare să mă descurc şi singură. Aici, însă, era plin de părinți, iar pe
parcursul examenului au fost mai multe momente în care am simțit și eu nevoia de a-i avea lângă mine.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="PL">S-a întâmplat chiar din a doua zi de la prezentare. Deşi
fiecare dintre noi <span class="apple-converted-space"> </span>făcuserăm
o dată vizita medicală în garnizoanele de reşedinţă, trebuia să ne mai supunem
unui examen clinic la Spitalul Militar din Sibiu. </span>Se zvonea că se<span class="apple-converted-space"> </span> urmărea
reducerea numărului mult prea mare de candidate, pentru cîte locuri fuseseră
scoase la concurs. Ceea ce era real: pentru 32 de locuri la infanterie si 8 la
intendenţă, se prezentaseră peste 400 de fete. Concurență mai mult de 10 pe
loc!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Verificarea
medicală s-a făcut la sânge-cum se spune. La Chirurgie, doctorul mi-a analizat
cu minuţiozitate până şi degetele de la picioare. Mi s-a părut ciudat când
a <span class="apple-converted-space"> </span>dictat asistentei să-mi
scrie <span class="apple-converted-space"> </span>pe fişă ca aș avea
niste<span class="apple-converted-space"> </span> formaţiuni plantare
la piciorul drept. Dar, neîntrebându-mă nimic în legătură cu asta, nu mi s-a
părut a fi ceva grav, de luat în seamă. După aproape 6 ore epuizante de
examinări, de alergătură de colo-colo şi
așteptare pe la uşile cabinetelor, am
aflat că eu și încă vreo 30 de fete am
fost declarate<span class="apple-converted-space"> </span> inapte şi
deci respinse. Ni se sugera <span class="apple-converted-space"> </span>să
plecăm acasă. <span class="apple-converted-space"> </span><span lang="DE">Ceea ce unele au şi făcut. Eu
eram in stare de șoc; de când mă
hotărâsem să devin ofiţer, cel mai mult mă temeam de probele scrise la istorie
(materie care nu mă pasiona prea mult) şi matematică (pentru care eu, de
formaţie umanistă, nu aveam nici o înclinaţie). </span>Nici
o clipă nu am crezut că nici măcar nu voi ajunge pâna la ele. Comandanta de pluton, cu o
grija aproape maternă,<span class="apple-converted-space"> </span> ne-a
sfătuit să facem contestaţii. <span class="apple-converted-space"> </span>Unele<span class="apple-converted-space"> </span> picasera la proba cântarului:
erau subponderale . “Fetelor, mâncaţi bine azi , iar mâine beți multă apă
înainte de cântarire ca să <span class="apple-converted-space"> </span>ajungeţi
la greutatea de barem!” <span lang="PL">. Mie <span class="apple-converted-space"> </span>mi-a adresat o
privire compătimitoare: “Ce-s astea, formaţiuni plantare?” Am ridicat din
umeri. „Te deranjează dacă văd şi eu piciorul?” Mă dezbrăcasem si mă îmbracasem
de zeci de ori în acea dimineață , asa că ce mai conta încă o dată? </span>Oricum moralul meu era sub nivelul mării. M-am descalţat
din nou. Da, aveam la degetul mic o bătătură, o acumulare de piele moartă pe
care o curăţam periodic după baie. Era vina mea că în ultimul timp nu mă mai
ocupasem de ea: nu mă durea, nu mă deranja. <span class="apple-converted-space"> </span>“ Te invaț eu ce sa faci: mergi la
Coaforul de la Dumbrava şi vorbeşte cu doamna Sofi de la pedichiură să-ţi
scoată bătătura. Spui că vii din partea mea. Să nu pleci acasă, ai înţeles?”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Şi n-am
plecat. Am trecut<span class="apple-converted-space"> </span> fără
probleme de comisia de contestaţii. Seara am vorbit cu ai mei la telefon din
oraş. Erau mai fericiţi decît mine, iar mama mă ameninţa că îşi va lua 2 zile
libere de la serviciu să vină la <st1:city w:st="on">Sibiu</st1:city>.
I-am spus să stea liniştită acasă că de acum incolo nu-mi mai e frică. Minţeam,
evident, dar…ce era să-I zic? “Mâncarea e bună, mamă?”m-a mai întrebat. “Acceptabilă
până acum, i-am zis, dar mâine avem sarmale la prânz, aşa că abia aştept!”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
În
următoarea zi am dat probele sportive. La săritura în lungime şi aruncarea
grenadei nu am avut probleme. Am fost dintotdeauna o fire sportivă , dar cu
toate astea aveam un stres: proba de 800 de metri. <span lang="NL">La capitolul alergare de
rezistenţă <span class="apple-converted-space"> </span>nu prea stăteam
bine. Toată luna ianuarie încercasem să ma antrenez <span class="apple-converted-space"> </span>pe străzile <span class="apple-converted-space"> </span>din Drumul Taberei,<span class="apple-converted-space"> </span> dar era crunt: cînd gheţuş, când
ger. Iar la Sibiu în februarie iarna e în toi şi temperaturile sub 0 grade.<span class="apple-converted-space"> </span> Se
lipeau nările când inspiram.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="NL">După trecerea obstacolului numit vizita medicală, multe
fete prinseseră curaj să se arate stăpâne pe situaţie. Unde mai pui că pe la
colturi circulau atîtea zvonuri legate de cele care aveau “pile”...Una dintre
ele, înaltă, cu picioare lungi şi un trening galben, pe spatele caruia scria
C.S.S. Mediaș, se lăuda că vrea să scoată chiar un record personal la acestă
probă. Am privit-o cu invidie: făcea atletism şi deci, era în elementul ei.
Ironia sorţii (sau poate norocul meu) a fost să pic cu ea în plutonul<span class="apple-converted-space"> </span> de alergare. Prima mea reacţie a
fost să mă panichez. Apoi, mi-am spus în sinea mea, că daca mă voi ţine aproape
de ea, garantat voi scoate un timp bun, sub baremul care mi se părea de
neatins. Nu prea știam cum voi face lucrul ăsta, dar am decis să încerc. După
fluierul de start, nimic nu a mai contat<span class="apple-converted-space"> </span> pentru
mine in afara<span class="apple-converted-space"> </span> treningului
galben care s-a instalat pe prima poziție de la începutul cursei. N-am mai
simţit nici gerul, nici greutatea în respirație, nici efortul imens pe care
l-am făcut: mi-am urmărit ţinta cu înverşunare, hotărâtă să nu las prea mult
loc între mine şi ea. Când am trecut linia de finish, îmi țiuiau urechile și nu
puteam să-mi stabilizez vederea: imaginile <span class="apple-converted-space"> </span>imi jucau încă în faţa ochilor
încărcați de lacrimi din cauza frigului. Apoi am conștientizat cât de greu
respiram. Eram roşie la faţă ca racul <span class="apple-converted-space"> </span>şi
aveam senzaţia că stomacul <span class="apple-converted-space"> </span>vrea
să-mi iasă pe gură. A fost prima şi ultima oară când mi s-a făcut rău de la
efort. Toata ziua am zăcut si n-am mai putut să mănînc nimic. </span>Nici măcar sarmaua pe care Maria mi-a adus-o de la sala de
mese știind cât de mult mi-am dorit-o.<span class="apple-converted-space"> </span> În
schimb, la proba de rezistență am ieșit a doua in pluton, după treningul
galben, iar timpul scos de mine a fost in primii 10.<span class="apple-converted-space"> </span> <span lang="PL">Stabilisem si eu un record personal.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Dintre
toate probele date, examenele scrise s-au dovedit a fi <span class="apple-converted-space"> </span>cele mai banale. <span class="apple-converted-space"> </span><span lang="NL">Sigur ca nu au fost lipsite de emoţii, dar nu au
avut nimic spectaculos. Am rezolvat de fiecare dată toate subiectele. Rămînea
problema corectitudinii răspunsurilor, dar măcar aveam satisfacția că –dupa atâtea
peripeții la probele eliminatorii- dusesem examenul până la capăt, teafără şi
încrezătoare în șansa mea. În fiecare seară, în pavilionul în care eram cazată,
se consuma cel puțin o dramă din rândul celor pentru care examenul se terminase
și plecau acasă. Uite așa au picat mai
mult de un sfert din numărul iniţial de candidate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="NL">Acum era rândul meu să plec. Mi-am privit ceasul: 14.45.
Trebuia să mă grăbesc să caut un<span class="apple-converted-space"> </span> taxi
şi să ajung la gară. Precis ca acolo mă voi întîlni cu multe alte fete cu care
voi dezbate pe drum problema examenului. Sau lîngă care voi tăcea tot drumul…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="NL">Dintr-o dată, în faţa mea apăru<span class="apple-converted-space"> </span> Augustin, un elev-sergent,
consătean cu o altă fată cu care stătusem în dormitor. Ieșise cu noi într-o seară să ne arate oraşul şi să ne mai
dea sfaturi ca de la veteran la recruți…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="NL">Luă poziţia drepţi şi, salutând cu mâna la bonetă, începu
să turuie regulamentar, <span class="apple-converted-space"> </span>cu
faţa toată un zâmbet:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: 44.25pt; mso-list: l0 level1 lfo2; tab-stops: list 44.25pt; text-indent: -26.25pt;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="NL">-<span style="font-size: 7pt;">
</span></span><!--[endif]--><span lang="NL">Tovarășă elevă Gabriela D., am onoarea să vă felicit pentru admiterea in Școala
Militară!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="NL">Nu știu la ce se aștepta el de la mine, dar la cît de supărată eram gestul lui mi s-a părut atât de caraghios
încât- fără să îi adresez nici un cuvânt - am întins braţul și l-am împins ca
să-l îndepărtez din calea mea. </span>“Ce gafă! Și el,
ce tolomac! Cum să vii să-mi spui asta,
înainte să te interesezi<span class="apple-converted-space"> </span> dacă
am fost admisă sau nu?”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
Văzîndu-mi
şi valiza, băiatul mă întrebă mirat:<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="NL">-<span style="font-size: 7pt;">
</span></span><!--[endif]--><span lang="NL">Dar unde te duci cu valiza?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="NL">-<span style="font-size: 7pt;">
</span></span><!--[endif]--><span lang="NL"> Nu ești prea perspicace, I-am raspuns cu ţâfnă, indispusă de penibilul situaţiei, la gară, acasă la Bucureşti.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="NL">-<span style="font-size: 7pt;">
</span></span><!--[endif]--><span lang="NL">Păi, te anunţ că fetele admise trebuie să <span class="apple-converted-space"> </span>meargă să vorbească cu comandantele de
pluton şi să li se ia măsurile <span class="apple-converted-space"> </span>pentru
uniforma militară.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]-->-<span style="font-size: 7pt;">
</span><!--[endif]-->Ce-ai, mai omule, ce
nu înțelegi? Tu nu şti că am picat examenul?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: .25in;">
Augustin ma apucă de umeri și mă zgîlțîi ușor:<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; margin-left: .5in; mso-list: l1 level1 lfo1; tab-stops: list .5in; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="NL">-<span style="font-size: 7pt;">
</span></span><!--[endif]-->Cum l-ai picat, fată? <span lang="NL">Pe ce tabel <span class="apple-converted-space"> </span>te-ai uitat? L-ai luat, eşti a 8 a pe
listă, te-am văzut cu ochii mei<span class="apple-converted-space"> .</span> “<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="NL">Deşi se puteau şi mai multe, două şocuri în aceeaşi zi au
fost suficiente pentru zdruncinarea confortului<span class="apple-converted-space"> </span> meu psihic. Mi s-au tăiat
picioarele şi am simţit nevoia să mă aşez pe valiză: “Tu vorbeşti serios? Dacă
mă faci să mă întorc degeaba, te blestem!</span>”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="DE">Da, vorbea serios. Fusesem admisă. </span>În supărarea ei, Maria<span class="apple-converted-space"> </span> ma
confundase cu o alta<span class="apple-converted-space"> </span> Gabrielă
care picase.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white;">
<span lang="PL">Dacă aș mai fi avut putere, aș fi râs și eu și aș fi
strigat de bucurie., fără să mi se mai pară grotesc, penibil şi teatral!<o:p></o:p></span><br />
<span lang="PL">Cât </span> despre trenul de la ora 15.15, nu mi-a mai păsat: mă urcasem deja într-altul, mult mai important!</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="PL"><br /></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-14742448343769004122012-11-04T05:31:00.000-08:002012-11-04T05:31:26.588-08:00Din jurnalul cazon al tatalui meu: URSARUL<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Foarte
brunet de felul său, căpitanul Câmpeanu nu era neam de țigan. De fapt, din
familia sa era singurul mai închis la culoare. Restul erau șateni ba fratele
lui mai mic, Petre, era aproape blond. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="http://teonegura.files.wordpress.com/2012/01/jocul-ursului-pe-valea-trotusului.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://teonegura.files.wordpress.com/2012/01/jocul-ursului-pe-valea-trotusului.jpg" width="320" /></a><span style="font-size: 14.0pt;">-
Mare ghinion cu omul ăsta, ziceau cîte unii, mai ales șefii: ce dracu’ o fi așa
negru, că dacă îl bagi intr-o șatră nu mai ști care e el ca sa îl poți scoate de acolo. Ghinionul l-a
urmarit însa pe Câmpeanu și mai tîrziu cînd, neavînd de lucru a cerut să fie
mutat la Comisariatul sectorului 6. Pe scurt, aici a dat exact peste maiorul
Gore , cel care n-a menajat în viața lui pe nimeni , cu atît mai mult pe
subordonați. Și Câmpeanu i-a fost repartizat lui Gore, ca subordonat. Nici n-a
apucat bine acesta să se prezinte ca
maiorul Gore s-a și dus indignat la comandant:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt;">-
Tovarășe colonel, eu n-am nevoie de țigani în birou! Luați-l, duceti-l unde
vreți, numai la mine să nu-l lăsați; asta îmi strică colectivul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/11/04/din-jurnalul-cazon-al-tatalui-meu-ursarul-1447#comment-387" target="_blank">Cititi continuarea aici</a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-47445749510939182552012-10-31T15:25:00.002-07:002012-10-31T15:30:55.989-07:00PROFESIONISTII CARE SALVEAZA VIETI<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.gorj-domino.com/wp-content/uploads/2012/10/mistere-111.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://www.gorj-domino.com/wp-content/uploads/2012/10/mistere-111.jpg" width="320" /></a></div>
<h3>
<span style="font-size: 14pt; text-align: justify;"><span style="font-weight: normal;">Mai sensibili sau mai duri, mai afectuosi sau mai
indiferenti, oricum am fi, vine un moment in viata noastra cind simtim nevoia
sa multumim cuiva pentru ceva. Poate fi o persoana, o intimplare, o idee, o
amintire, o imprejurare fericita sau chiar nefericita care a schimbat ceva in
viata noastra. Poate fi oricine sau orice. Dincolo de maretia lui Dumnezeu,
gasim printre</span></span><span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; text-align: justify;"> </span><span style="font-size: 14pt; text-align: justify;">semenii din jurul nostru
compasiune, bunatate, generozitate, profesionalism, optimism, curaj, sinceritate
(si lista ar putea continua). Poate ca intilnim din ce in ce mai rar aceste
virtuti sau poate ca noi insine nu mai credem in existenta lor. De aceea vreau
sa va scriu despre un evenimente concret din viata familiei mele in urma caruia
am simtit nevoia sa multumesc.</span><span style="font-size: 14pt; text-align: justify;"> </span></span></h3>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Ceva timp in urma mama mea a fost nevoita sa suporte o operatie
pe cord deschis pentru implantarea unei valve cardiace la </span><em><span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; font-size: 14pt; font-style: normal;">Spitalul Universitar de Urgenta Militar</span></em><span class="apple-converted-space"><span style="background: white; color: #222222; font-size: 14.0pt;"> </span></span><span style="background: white; color: #222222; font-size: 14.0pt;">Central "Dr. Carol Davila"</span><span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;"> din Bucuresti. O echipa de
profesionisti (chirurgi, anestezist, asistente) au rezolvat aceasta situatie ca
pe o problema obisnuita, elementara, fara complicatii sau dificultati. Ceea ce
pentru noi cei din afara acestui sistem pare de neimaginat, pentru ei a fost o
zi obisnuita de munca. Cu firescul cu care un functionar se aseaza la biroul
sau si incepe sa rasfoiasca dosarele de documente, acesti medici au venit ca in
fiecare zi la serviciu, au intrat in blocul o</span><span style="font-size: 19px;">perator si au salvat viata mamei mele, minuind bisturiul si departatorul de coaste.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt;">Minunea au desavirsit-o cei de la Terapie
Intensiva. Si aici vreau sa zabovesc putin, pentru ca daca despre sala de
operatii nu stiu decit din filme, terapia intensiva de la Sectia de Cardiologie
si Boli Coronariene am vazut-o cu ochii mei. Oameni buni, e cutremurator!
Trupuri goale acoperite doar de fragilitatea unui cearsaf alb, aflate in grade
diferite de constienta (in functie de timpul scurs de la anestezie), intubate,
conectate cu nenumarate furtunase, cabluri, electrozi si mai stiu eu ce la
aparate de monitorizare, cu perfuzii si sonde care le ies de sub cearsafuri,
respirind cu ajutorul mastilor de oxigen, cu miinile si picioarele umflate, cu
fetele palide si suferinde, ca sa nu mai vorbim de taietura imensa de pe
torace.</span><span style="font-size: 14pt;"> </span><span style="font-size: 14pt;">Imaginea e dezolanta, iti ridica
parul in cap, de abia astepti sa iesi de acolo mincind pamintul si sa nu mai fi
nevoit sa te intorci !</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;"> Aici, in
acest mic infern, medicii si asistentele sunt Dumnezeu pe pamant, cum se zice.
Ei readuc bolnavii la viata si ii ajuta sa se recupereze. Asta este munca lor,
serviciul lor. Zi de zi, noapte de noapte, alti si alti bolnavi operati iau
locul celor care, inregistrind progrese in starea lor de sanatate sunt mutati
in saloanele obisnuite. La terapie intensiva raman constant cazurile critice
care se zbat intre viata si moarte si care iau de fiecare data alte fizionomii.
De atitea ori m-am intrebat cum reusesc acesti oameni sa reziste unui mediu atat
de apasator si dezolant si de atitea ori
am fost recunoscatoare ca EI exista si ca sunt suficient de buni sau de
“nebuni”- in sensul figurat al cuvintului-
sa munceasca aici. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Aici unde moartea pindeste la fiecare pas, de dupa
fiecare pat. M-am intilnit si cu ea. I-am vazut chipul hid, oglindit in
lacrimile celor care veneau buimaciti si coplesiti sa-si plinga
rudele sau prietenii care au
cedat in fata ei. Impotriva tuturor
eforturilor, viata mai plateste si
tributuri. Si striviti de durere, senzatia celor indoliati este ca acesti slujbasi ai
sanatatii nu empatizeaza cu ei. Dar o asistenta mi-a explicat ca, “tocit” fiind
de experienta repetata a suferintei celorlalti, personalul medical devine o
oglinda care reflecta durerea si tot cortegiul ei de reactii. Este atit o
metoda de aparare a integritatii emotionale, cit si de conservare a
capacitatilor profesionale. Oglinda nu trebuie sa cedeze ci sa
ramina functionala. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">La Terapie Intensiva creste insa si floarea
sperantei. In miros de iod si spirt, sub
plasturi si pansamente, speranta primeste masca de oxigen si lumina. Si creste
in fiecare clipa sub grija permanenta a acestor profesionisti. Iesirea unui
pacient de la Terapie Intensiva este o victorie clara a lor. Dar ei nu prea pot
sa o savureze. Nu au timp; din blocul operator sunt adusi alti pacienti sub
anestezie. Si filmul se repeta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">A trecut un an si jumatate de la operatia mamei; avea
69 de ani iar dupa doua saptamini de spitalizare, mama s-a reintors acasa.
De atunci, in gindul si in inima mea le-am multumit in fiecare zi
medicilor, asistentelor si infirmierelor de la
Sectia de Cardiologie si Boli Coronariene. Apoi, m-am gindit ca ar fi
bine sa spun tuturor ce profesionisti buni (mai) avem inca in spitalele noastre, </span><em><span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; font-size: 14pt; font-style: normal;">Spitalul Universitar de Urgenta Militar</span></em><span class="apple-converted-space"><span style="background: white; color: #222222; font-size: 14.0pt;"> </span></span><span style="background: white; color: #222222; font-size: 14.0pt;">Central "Dr. Carol Davila</span><span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;"> fiind unul dintre acestea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Ca oameni reactionam imediat cind suntem
nemultumiti, jigniti sau nedreptatiti. Ne revoltam, scriem reclamatii,
notificari, facem plingeri, dam in judecata - si este firesc sa ne cautam
dreptatea. Din pacate, atunci cind ni se face un bine, un serviciu, suntem
ajutati sau salvati dintr-o situatie de viata si de moarte, nu mai reusim sa
popularizam multumirea si recunostinta noastra asa cum s-ar merita. Facem valva
doar cind trebuie sa acuzam; daca trebuie sa multumim insa, o facem incet, discret sau deloc si ne retragem in satisfactia
noastra. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Chiar daca a trecut atita timp de atunci (timp
care certifica reusita), eu astazi vreau sa imi exprim si in acest mod multumirile
si recunostinta mea, <b>personalului
medical de la Terapie Intensiva/ Sectia de Cardiologie si Boli Coronariene,
echipei de chirurgi cardiologi conduse de dr. Iancu Mocanu, precum si colectivului
medical al Sectiei Cardiologie-Aritmologie conduse de dr. Liviu Chiriac. </b></span><b><span lang="IT" style="background: white; color: #555453; font-family: Arial; font-size: 9.0pt; mso-ansi-language: IT;"><o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: IT;">Ei sunt <b>profesionistii
care salveaza vieti</b>.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-37776720270456936922012-10-10T03:28:00.001-07:002012-10-10T03:28:37.278-07:00Ce am facut eu astazi...<br />
<div class="MsoNormal">
Azi am schimbat bateriile la mouse si sunt foarte mindra de ce am facut. Iar asta, pentru ca
ieri am fost la Lidl. </div>
<div class="MsoNormal">
Daca v-ati intrebat care e
ca legatura intre cele doua situatii si v-ati raspuns ca am cumparat baterii, ati luat teapa!
Bateriile le aveam –e adevarat tot de la Lidl, ca acolo sunt bune si ieftine-
dar le aveam mai demult. </div>
<div class="MsoNormal">
Daca ati strimbat din nas la modul: “iete si la asta:
schimba niste baterii la mouse si se lauda la toata lumea ca e mindra de ea,
vai mama ei!”, iar ati luat teapa, ca nu de asta sunt mindra!</div>
<div class="MsoNormal">
In fine, ca sa n-o mai lungesc:</div>
<div class="MsoNormal">
De cite ori ma duc la Lidl, mai exact de cite ori plec de la
Lidl, trec pe linga o cutie pe care scrie: “Va rugam puneti bateriile uzate
AICI”. Si mereu zic in sinea mea: “iar am uitat sa nu mai arunc la gunoi bateriile uzate si sa le aduc aici”</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Bateriile uzate sunt foarte nocive din cauza metalelor grele
pe care le contin (mercur, nichel, cadmiu, litiu), care se scurg in sol,
ajungand in pinza freatica si distrugand
vegetatia din zona. Aceleasi metale sunt nocive si pentru sanatatea noastra,
provocand pierderi de memorie , alergii, boli de inima sau cancer.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<i><b>Abandonarea bateriilor
POATE lua dimensiuni criminale din cauza toxicitatii mari!</b></i> </div>
<div class="MsoNormal">
<i><b><br /></b></i></div>
<div class="MsoNormal">
Daca eu nu le reciclez, tu nu le reciclezi, el, ea, ei continua
sa le arunce nepasatori in cosul de gunoi ca sa urmeze calea gunoiului menajer
(care e biodegradabil) atunci, da, devine posibila afirmatia de mai sus.</div>
<div class="MsoNormal">
Si uite ce am calculat: am 3 telecomenzi x 2 baterii; 2
mouse-uri x 2 baterii; 2 aparate de odorizat camera x 2 baterii, plus 2 ceasuri
de perete a cit o baterie. Mai am si 2 lanterne a cite 4 baterii. In total: 24
de baterii. E drept ca le schimb pe rind, dar, ce conteaza? Nu le mai arunc la
cos, ci le depozitez intr-o punguta pe care am scris BATERII UZATE, pina la
primul drum la Lidl. Sau la Media Galaxy. Sau la Mega Image, ca si acolo am
vazut. </div>
<div class="MsoNormal">
Si ca sa am o satisfactie si mai mare cind o sa revars
punguta cu baterii in recipientul de colectare, am sa le iau si pe ale lui
mamaie care, oricum, ma roaga tot pe mine sa I le schimb. Ca au si ei o gramada
de device-uri pe baterii...</div>
<div class="MsoNormal">
Asa ca…vedeti ce treaba buna am facut azi?</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKH-hHbmG1FPhWd4dvnMEIqTdH8gwtKl3qE71mSVhYE-dRynUr3i2mFJS7YfcuzaeUA1Gy67hOx_GBIBtUB9lxsrn_1jWG3l0HG0HQl_0_hk_biM2IYyeFmw9zU10d5wpTvL_12j1yxaE/s1600/DSC00660.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKH-hHbmG1FPhWd4dvnMEIqTdH8gwtKl3qE71mSVhYE-dRynUr3i2mFJS7YfcuzaeUA1Gy67hOx_GBIBtUB9lxsrn_1jWG3l0HG0HQl_0_hk_biM2IYyeFmw9zU10d5wpTvL_12j1yxaE/s320/DSC00660.JPG" width="240" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<b>Nu uitati: Bateriile uzate nu fac greierii sa cinte, ci ii
omoara!</b></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-11849929841851868822012-08-24T02:31:00.001-07:002012-08-24T02:31:42.583-07:00UNDE DAI SI UNDE CRAPA<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="DE"> Azi am vizitat citeva magazine de
la APACA. </span>Cine le-a mai frecventat de-a lungul timpului stie ca acolo gasesti marfa de calitate dar si
preturi...pe masura. Pe alocuri, reduceri timide de preturi. Si …destula lume
care cumpara de la costume elegante de ocazie, pina la paltonase din sezonul
trecut. </div>
<div class="MsoNormal">
Asa s-a facut ca in magazinasul in care eu asteptam un retus
la o rochita proaspat cumparata, a intrat un tinar cu mamica dupa el. Baiatul,
cu virsta incerta intre 17 si 21 de ani, in bermude gen camuflaj, cu incaltari
sport, un tricou negru si ochelari de vedere. Blondut, tuns “regulamentar”, fata
de “ preppie” ( cine a citit Love Story stie ce zic). Pierdut in spatiu printre
umerasele cu sacouri si paltoane, dar
resemnat. Clar era adus cu forta de mama lui .Vinzatoarea de o parte, mama (o
femeie cocheta si respectabila) pe de cealalta parte si el la mijloc, probind
stingaci si pus in fata luarii unei decizii absurde din punctul lui de vedere: care
palton sa-l cumpere, cel lung sau cel scurt? Dezbaterea se tinea, evident, intre cele doua
femei: - Doamna, e lina
de cea mai buna calitate. –Da, se vede. –Ambele sunt confectionate la noi la
Baia Mare, fostul Mondial, ca doar toata lumea stie.- Zau? Pai sigur ca e
calitate, atunci. Dar paltonasul scurt nu imi place pentru ca are un cordon la
spate. Ce e tiriplicul asta? Si mai este si gri. - Doamna, cordonul se poate da
jos.Cit despre culoare…ce culoare v-ar conveni? – Negru, cum e cel lung, Ia mai pune-l odata pe tine, dragule…..Vedeti,
are alta linie si il prinde si mai bine. Dvs. ce ziceti? –Doamna, mie imi place mai
mult cu cel scurt. Paltoanele lungi avantajaza persoanele inalte si slabe. Adica
mai inalte decit <span lang="PL">el. – Mie imi place
cel lung pentru ca e mai elegant.- Doamna, eu va asigur ca si cel scurt e elegant pentru ca, vedeti,
are nasturii mascati de croiala. – E cam
sifonat....- Nu-i problema, il calcam aici, acum , pe loc.- Si ca pret? – Cel lung
499, cel scurt 390. Baiatul asista coplesit si incurcat la tot schimbul de argumente din
jurul sau. Poate se gindea la ce film o sa vizioneze pe net dupa ce o scapa din
cosmarul asta, cind, vinzatoarea zise: - Doamna, hai sa-l intrebam si pe el sa
vedem lui ce-I place si in care se simte mai bine. – Da, sigur, ia spune,
dragul mamei, care iti place cel mai mult? Baiatul imbujorat dintr-o data, zise
timid: -Mie imi place tot cel lung. – Bravo, mama, uite ca de data asta ne-am
potrivit la gusturi. </span>Il luam pe asta. Celalalt te cam tinea la umeri,
nu? <span lang="DE">Eu asa am vazut.- Nu, raspunse
baiatul, era ok, dar asta imi place ca are buzunarele mai mari inauntru, pot
sa-mi bag si eu tot felul de chestii cind ies p-afara….(!!!!)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<i><span lang="DE">Morala acestei
povestiri nu sta in aceea ca eu am gasit foarte amuzanta intimplarea, ci in
faptul ca nu stiam cum sa va anunt ca mi-am luat o rochie noua. </span>Nici pe
voi si nici pe sot (care cel mai fidel cititor al meu). Acuma sper ca ati inteles si titlul. </i></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-27528012242717163852012-08-13T06:25:00.002-07:002012-08-13T08:23:07.166-07:00Mesajul unui Copil din România către conducătorii Ei<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;"> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFtbvoczzR1_3MrEZGhTzNFruH3L721g5q09LRAUErBNPCefwzh1F2oRLEjDoikg3VmNQmSsxLt3qF9e_7zo3dm21TpuAFeJTQxz8cCx8TZi3QqkrhbSZ6d9dwwUM__dvwP47D9w0wSkE/s1600/orfan2_1850_10.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFtbvoczzR1_3MrEZGhTzNFruH3L721g5q09LRAUErBNPCefwzh1F2oRLEjDoikg3VmNQmSsxLt3qF9e_7zo3dm21TpuAFeJTQxz8cCx8TZi3QqkrhbSZ6d9dwwUM__dvwP47D9w0wSkE/s320/orfan2_1850_10.jpg" width="320" /></a><span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">Conducători ai țării mele,</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;"> NU VĂ MAI CERTAȚI!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">Destul părinții mei sunt supărați <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">și nu mai știu, săracii, cum să facă <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">să nu-mi mai fie viața-atit de seacă!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">OPRIȚI-VĂ! Că nici măcar nu știm<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">ce fel de lume-i cea-n care trăim.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">Doar vrajbă, suferință și nevoi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">Ce ȚARĂ vom primi NOI de la VOI?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">Dă, Doamne, ca ai țării copii mulți <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">mâine în zori să ne trezim adulți,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">să inventăm o altă țară-n loc<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="IT" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: IT;">DE EA SĂ NU-ȘI MAI BATĂ NIMENI JOC!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-61018373705152923682012-08-12T12:16:00.000-07:002012-12-05T11:21:19.324-08:00<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">ABSCONSUL
METAFORELOR NEÎNŢELESE</span></span></h2>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Am fost zilele trecute pe la ai mei. Ca să nu mă duc
cu mîna goală, am luat şi gaşca: Dan, Dodo, Coco şi Iulia (in ordinea numelor de pe
tricou: soţul, fiica, sora si nepoata). Cînd suntem mai mulţi, veselia e mai
mare, nimeni nu apucă să povestească ceva pînă la capăt şi sigur se produce o
întîmplare pe seama căreia se lasă ori cu
distracţie ori cu ceartă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">De data aceasta, întîmplarea a declanşat-o tata
zicîndu-mi:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Măi, fata lui tata, (că încă mă mai alintă aşa) şti ce am găsit zilele trecute căutînd o carte? Şi odată cu întrebarea se
ridică de pe fotoliu şi se duse spre bibliotecă din care scoase un almanah din
1991: „Almanahul Oştirii”. Ia uite!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">N-ai mai aruncat, măi tată, vechiturile astea? şi imediat am
regretat ce am spus gîndindu-mă prea
tîrziu că mama va prelua şi va deschide
subiectul mare cît casa al lucrurilor nefolositoare din apartamentul lor, pe
care ea e nevoită din timp în timp să le şteargă de praf şi sa le mute de
colo-acolo…Dar mama, ce sa vezi? mustăcea complice şi –contrar obiceiului-
tacea chitic, privind la tata şi lăsîndu-l pe el să facă dezvăluirea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Păi, nu le-am aruncat şi bine am făcut pentru că altfel s-ar
fi pierdut acest almanah pe care chiar vreau să ţi-l fac cadou. Ştim cu toţii că de la o anumită
vîrstă în sus, cadourile materiale nu mai sunt atît de apreciate. Ce sa-ţi mai cumpărăm noi ţie la anii tăi? de
acum, surprizele emoţionale, sentimentale, au mai mare valoare în viaţa
noastră.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Parcă n-aş fi chiar aşa de acord cu tine, zău, dar e bine de
ţinut minte ca să nu mă mai păcălesc şi la anu' cumpărîndu-vă cine ştie ce cadouri scumpe. Vă scriu cu mîna
mea o felicitare în versuri, eventual compuse de mine şi…gata. Mult mai
valoros!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Ei, uite că despre versuri e vorba şi în almanahul asta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 35.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">La auzul acestor cuvinte, toată gaşca se manifestă
zgomotos dezamăgită de turnura pe care o lua în mod ameninţător conversaţia
noastră.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 35.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Dar tata continuă cu tenacitate şi autoritate, ca să
nu se dilueze acest moment nepereche.<o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj72yNjmukwde30IkPhfDsYhSMBM0-JEL8nYBLWRthd6ctlLtc2X2ZCPfotR07TUjNpx7gFX-fC447epyfD1zzHYebi7dKYL9BUiPXiVxdY6_LhAc8o1U-aXpst3tbZimJv021NQuUUmyI/s1600/DSC04399.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj72yNjmukwde30IkPhfDsYhSMBM0-JEL8nYBLWRthd6ctlLtc2X2ZCPfotR07TUjNpx7gFX-fC447epyfD1zzHYebi7dKYL9BUiPXiVxdY6_LhAc8o1U-aXpst3tbZimJv021NQuUUmyI/s320/DSC04399.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbMNxEYq_TKoG_gfx3LugdlpWvuL0PcP8_DvpT4OIPw-sQVvcGXMZntNODYCLHkm54xJjHIQC9o-F55_SS85MDQD4GzzzVoiWIxbVXQnDnn62UxQ_NARtyzf7VdcLH0mrFqtSpALMPJbQ/s1600/DSC04400.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbMNxEYq_TKoG_gfx3LugdlpWvuL0PcP8_DvpT4OIPw-sQVvcGXMZntNODYCLHkm54xJjHIQC9o-F55_SS85MDQD4GzzzVoiWIxbVXQnDnn62UxQ_NARtyzf7VdcLH0mrFqtSpALMPJbQ/s320/DSC04400.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUK_xvUeLJEQmI2qjHf8ogKkezGXEnva6CtVoxGknfjDbC9aF-GCqjHy0rQN_TORhS5ZataZKdg9GfpnvZ6pMQM1gNVp3xZ-BaGycADPiIczmn5hP3v-OTUPXh6xKiCCtMc28HlfQVYxo/s1600/DSC04401.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUK_xvUeLJEQmI2qjHf8ogKkezGXEnva6CtVoxGknfjDbC9aF-GCqjHy0rQN_TORhS5ZataZKdg9GfpnvZ6pMQM1gNVp3xZ-BaGycADPiIczmn5hP3v-OTUPXh6xKiCCtMc28HlfQVYxo/s320/DSC04401.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;"> <i>
</i></span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i><b>În acest almanah se află publicată o poezie de a ta.</b></i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Aceasta
mărturisire a avut darul de a mă lăsa cu gura căscată. Pentru că nu mă
aşteptam. Pentru că şi uitasem de acest domeniu al pasiunilor mele îngropat în
trecut. Pentru că ferecasem demult cu lacătul lumea versurilor care îmi fusese
foarte dragă odată, dar care nu mi-a adus satisfacţiile aşteptate pe atunci. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Pînă şi Iulia,
nepoată-mea care tocmai a trecut în clasa a VI-a, zvîcni de pe scaun zicînd cu uimire:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Pe buneee? Ia, să văd!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Mai iute decît un
copil de 12 ani, cu un gest rapid şi hotărît i-am smuls însă eu din mînă
almanahul şi l-am deschis zburătăcind foile pentru a găsi minunea. Pagina 104, zise
tata, ca să-mi scurteze chinul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Ei, da,
intr-adevar, era publicată una din poeziile mele. Negru pe alb. Sau mai degrabă
un gri pe galben. O poezie frumoasă,
plină de imagini puternice şi chiar de anume idei filozofice ( cel puţin eu aşa am
intenţionat la vremea când am compus-o). Am sorbit-o dintr-o privire precum un
însetat în deşert un ulcior cu apă, readucîndu-mi in minte multe lucruri legate
de ea. Intre timp, ceilalti au început să murmure, să discute, habar n-aveam ce
ziceau, pînă cînd am auzit-o pe Iulia strigînd la mine:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-Vreau şi eu să
văd, te rog!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Ok, ok, am zis,
iata cum nu se poate mai bine pentru nepoata mea să mă vadă ca pe un exemplu
viu de talent la scris, că şi aşa nu are nici o motivatie pentru temele la romana şi compunerile ciclului II de şcoală. De acum
incolo poate aspira la statutul de „scriitor publicat” al
mătuşii sale, </span><span style="line-height: 21px;">(hai că am exagerat un pic, dar numai un pic)</span><span style="line-height: 21px;"> </span><span style="line-height: 115%;">nu?</span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Şi tata are ideea
genială :<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Iulia, te roagă tataie, ia citeşte tu poezia cu voce tare!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Eeeei,
şi aici a început circul: Titlul poeziei, „Certitudine” scris cu culoarea
albastră (devenită între timp bleu), pe alb (devenit între timp galben), nu
a putut fi receptat de copilă în mod exact. Aşa că, după cîteva poticniri şi
pauze îndelungi, Iulia nu fu în stare să
îl pronunţe corect ceea ce m-a determinat să intervin suflîndu-i cuvîntul. După
cum l-a repetat însă, nu sunt sigură că ştia ce înseamnă, dar, mă rog. Şi dădu drumul la lectură. Eram ca la un cenaclu
ad-hoc. Lipsea doar atmosfera încărcată de fior liric, acurteţea şi dicţia
celei care citea creaţia literară. Iulia se poticnea la fiecare 2-3 cuvinte de parcă
acum învăţa să citească. Ce citea nu avea nici un sens pentru ea iar acest
lucru îi dădea impresia că greşeşte
cuvintele: cum să „ mă sprijin iar pe zare”, sau să ” mă ridic cu înc-o
dimineaţă”? Pe măsură ce rostea cuvintele, faţa ei se schimonosea de-a dreptul
într-un efort de a înţelege ciudata lor alăturare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">De ce îţi bagi cartea
aşa în ochi ? Ţine-o şi tu la distanţă normală, zise şi soră-mea grijulie să
nu-şi strice fii-sa ochii din cauza poeziei mele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Lasa-mă, mamă, că nu
văd ca lumea ce scrie. Bine, că nici nu înţeleg nimic….<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO"><span style="line-height: 21px;">-</span><span style="line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">De ce strici tu momentul poetic, zău aşa?- îi zisei şi eu soră-mii cu un ton îngăduitor ca să îmi ascund
iritarea, de fapt. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Cînd Iulia ajunse
la versul „de gaica timpului mereu s-agaţ㔺i
rosti al doilea cuvînt cu accent pe i: „ga-I-ca” , un val de rîsete
izbucni cu atîta forţă, încît parcă explodă un balon umflat prea mult cu aer.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Mi se puse pata:</span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span style="line-height: 115%;">-Măi, Iuli, cum
ai trecut tu in clasa a VI-a ? Zici că şti să citeşti?</span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">- Păi, eu ştiu să
citesc, dar ce cuvînt e ăsta: ga-I-ca?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-Gaica, gaică
adică, aşa cum ai tu la hăinuţă ca să o agăţi în cuier. Ce, nu şti ce este o
gaică?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">- Ba eu ştiu ce e
o gaică, dar…n-am înţeles că despre asta este vorba aici, că nu zice: gaica
hăinuţei, zice gaica timpului…Adică cum?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">- Hai, măi, lasă
figurile şi citeşte mai departe că îţi
explic eu dup-aia. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Deja plutea în
aer fiorul compromiterii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Cu chiu cu vai
trecu la strofa a doua. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">„Şi orizontu-nsîngerat
de stele…”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Aici s-a rupt
filmul de tot: Iulia nu a fost în stare să rostească într-un cuvînt: orizontu-nsîngerat.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">O-ri-zon-tuşi-în-ger…nu!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">O-riii-zon…nu!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">O-ri-zon-tu-n-şi….cum
naiba e aici?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Eu o las să se
chinuie, nu pot să cred că poezia mea nu poate fi nici măcar citită.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Tataie nu se mai
poate abţine şi, roşu la faţă, izbucneşte în rîs.</span><span style="line-height: 115%;"> </span><span style="line-height: 115%;">Mama, dupa o incredibil de lungă pauză de
vorbire, sare în apărarea copilului, scuzînd-o în faţa mea:</span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Măi, mamă, ce cuvinte ai scris şi tu acolo? Tu ştii ce-am
păţit eu pînă cînd am citit poezia ta? Atît de mult m-am bucurat cînd mi-a zis
tac-tu că ţi-a găsit o poezie publicată, încît am luat almanahul şi m-am apucat
să o citesc. Dar nimic n-am înţeles, mamă, din ea, nu ştiu ce poezie e asta, că
tu aveai unele mai frumoase nu aşa complicate. Are dreptate copilul să se
poticnească, unde a mai întîlnit ea cuvintele astea împreună?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Tata confirmă.
Printre sughiţuri de rîsete. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">- <span style="line-height: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Dar cum e pînă la urmă, că n-am înţeles? se trezeşte şi Dodo din
amorţeală, ce-i cu orizontul?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 35.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Mă uit urît la Dodo , suficient ca ea să schimbe vorba:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;"> Iuli, nu-mi dai mie să
citesc?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Ştie ea ce ştie: săptămîna viitoare pleacă la mare: nu
îi trebuie bani de cheltuială? Doar că Iulia de la înălţimea celor 12 anişori
ai ei, are şi ea demnitatea ei. Vrea să ducă misiunea asta pînă la capăt. Chiar
dacă pare imposibilă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Opresc
măcelul pentru 20 de secunde să îi
explic mamei cu convingerea că şi ceilalţi au nevoie:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Mamă, în poezia asta importante sunt imaginile pe care le
creează cuvintele, ca nişte peisaje care îţi trezesc senzaţii, stări, nu trebuie luate mot-a-mot, ci asa cum curg
ele, că au şi o anume muzicalitate, dacă ai fost atentă…Şi dacă ar fi fost
citită cursiv…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Ce să mai spun? Poezia
a fost compromisă. Iar încercările Iuliei de a ajunge la sfîrşitul ei, au fost
pline de aceleaşi poticneli şi peripeţii. Greu de înţeles cum să „străbată
clipele tunele” şi cum de intrebarea nu
minte niciodată?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Eram lac de apă.
Cred că şi Iulia la fel. Din motive diferite, evident. Doar tata găseşte
resurse să spună:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-La a patra
lectură se mai clarifică lucrurile….<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-Apreciez, zic. </span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Dar nu pot să mă împac cu gîndul că ce am scris eu pare atît de absurd
celorlalţi. Poate judec greşit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">- Coco, ţie cum
ţi s-a părut?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Zăresc o
încordare bine stăpînită.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-Măi, e ok. Doar
nu degeaba ţi-au publicat-o ăştia!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">Ştiu de unde
vine: i s-a stricat aspiratorul şi m-a rugat să i-l dau mîine pe al meu. Am
acceptat imediat. Cum să mă critice?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Dan?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify; text-indent: -18pt;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%;">-<span style="line-height: normal;">
</span></span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Bravo, draga mea, e scris cu talent! Se vede! Sunt foarte
fericit. Acum ştiu că uneori eşti de neînţeles pentru toată lumea, nu numai
pentru mine. Că începusem să-mi fac griji…..<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-left: 53.4pt; text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-82827843199425403922012-05-03T06:51:00.001-07:002012-08-10T06:03:24.361-07:00<a href="http://www.urban.ro/data/Image/Horia%20Brenciu%20la%20Sala%20Palatului%20091.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://www.urban.ro/data/Image/Horia%20Brenciu%20la%20Sala%20Palatului%20091.jpg" width="320" /></a><br />
<h2>
<b>De ce avem nevoie de HORIA BRENCIU</b></h2>
<br />
<br />
In 2011 a dat un singur spectacol. A fost senzational! M-am numarat printre fericitii spectatori care timp de o saptamana ( sau poate chiar mai mult) dupa show au avut sufletul si mintea plina de cele mai minunate senzatii muzicale, auditive si vizuale si de o bunadispozitie altminteri inexplicabila. Anul acesta m-am aruncat ca disperata dupa bilete din prima saptamina in care au fost puse in vinzare.<br />
<br />
Pina sa merg la concertul lui, ma hraneam cu sonoritatile concertelor lui Stefan Banica. Mi se parea unic in Universul preferintelor mele. A ramas in continuare unic pe “ felia “ lui cum se spune. Doar ca, pentru mine, daca ar fi sa alcatuiesc un top al "concertelor- spectacol", Banica a coborit pe locul 2. <br />
<br />
M-a fermecat <b>Brenciu</b>.<br />
M-a obsedat zile si nopti in sir pentru ca mi-a oferit o altfel de bucurie si placere muzicala pe care credeam ca nu o mai regasesc in mine sau in cei din jurul meu. Nu stiam ca si feelingurile astea pot fi de mai multe feluri si intensitati. Credeam ca daca iti place ce asculti, traiesti o stare de bine si atit. Aceeasi stare de bine pentru orice iti place sa asculti. Si mai credeam ca sunt un om normal: cu dorinte ponderate, capabil de autocontrol si, mai ales, cu constiinta faptului ca ma cunosc foarte bine. <br />
<br />
Am fost la concertele lui<b> Brenciu </b>nu numai sa-l ascult cum cinta impreuna cu super trupa si invitatii sai, ci si ca sa descopar o multime de lucruri noi despre mine, care- culmea!- mi s-au parut de-a dreptul minunate si de neimaginat pina atunci!<br />
Stiam ca imi place muzica, dar nu stiam ca imi place <b>atit de mult</b> amestecul de forta si nebunie cu cel de sensibilitate, caldura, umor si naturalete. Nici nu stiam ca mai exista un asemenea aliaj complex si pretios pentru urechile si sufletele noastre.<br />
Credeam ca muzica buna ma transforma intr-un ascultator atent, pregatit sa reactioneze ritmat atit in interior cit si la exterior, la oferta artistului. El –prestatorul de servicii, eu-consumatorul. <br />
<br />
<b>Brenciu</b> mi-a aratat ca nu sunt doar acel consumator conventional, ci un urias burete uscat gata sa absoarba pina la ultima picatura marea de muzica si bunadispozitie pe care a revarsat-o ca pe o cascada imensa asupra mea, asupra noastra. Fara economie sau complexe. Mi-a demonstrat ca pot primi mult mai mult decit mi-au oferit altii pina la el si decit credeam ca pot duce. Ca merit sa primesc, pentru ca sunt acolo. A facut din noi, spectatorii, ce a vrut el. Ne-a hipnotizat, ne-a vrajit, ne-a subjugat de parca noi eram prestatorii de servicii aflati in slujba lui. Ce servicii am prestat? Pai…am cintat pe muzica lui, am dansat pe muzica lui , am ris de glumele lui, de momentele cu orchestra lui si am aplaudat, frateee, de am plecat de acolo cu palmele umflate. Ne-am distrat la maxim si la superlativ. Ne-am incarcat cu toata energia buna revarsata de muzica lui si a orchestrei, de vocea si de prezenta lui si a invitatilor lui, pe acelasi calapod cu el.<br />
<b>Am vibrat toti cu totii la unison. </b><br />
<br />
Cum sa nu-i iubesti pe acesti oameni care ne fac sa ne simtim atit de speciali precum sunt ei insisi? <br />
Ii iubesc si ii respect. Ei STIU sa lucreze pentru publicul lor.<br />
Nu vor sa dea lectii si Guvernului?Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-1646512363978546612011-09-08T06:11:00.000-07:002012-08-10T06:05:34.082-07:00Din Jurnalul Cazon al tatalui meu: VAMESULUndeva, în nord-vestul țării, un punct de vamă uitat de Dumnezeu… Zile de noiembrie târziu, cu ploi mărunte, cer înnorat și timp friguros. Vameșul, om așezat, cu casă, nevastă și copii, nemaiavând aproape nici o activitate concretă din lipsă de turiști, se plictisea de moarte. Eh, cu doar o lună în urmă aici era altă viață. Aproape că nu mai prididea cu controlul. Și tare mândru se ținea! și-i plăcea să audă lumea cum îi zice „ domnu Vameș” în sus, „domnu Vameș” în jos… Și el principial, corect: daca i se parea lui ca cineva nu merita sa treaca, nu trecea. Nici dacă spunea că e rudă cu seful statului. Găsea el motiv să nu-l treacă: ba că a încălcat legea cutare, ba că nu se încadrează la decretul cutare, în instrucțiunile cutare; că, slavă domnului, de instrucțiuni, decrete și legi nu ducea lipsă. Dar dacă el vroia ca cineva să treacă, chiar dacă…, bineînțeles că trecea…. Și chiar dacă nu curgea – fiindcă avea și el, totuși, simțul măsurii - picura frumușel, ba un săpunaș, ba un Kentuleț, ba o ciocolățică sau o pereche de ciorapi pentru doamna. Acum, nu mai pica nimic. Curge doar de sus o ploaie mocănească care - așa i se pare - trece prin acoperiș, prin pereți și-i pătrunde în oasele reumatice din toate părțile. Zile în șir, bariera rămâne nemișcată. Și el stă așa, degeaba… Nici de lipsit nu poate lipsi că n-are motiv, și-apoi…„datoria”…! „Datoria, nu? Toată viața am lucrat cu frica lui Dumnezeu, pe cînd la alții: timpul trece, leafa merge! ” Foarte bine! Ce-ar fi dacă ar închide și el câteva zile vama? N-ar fi nici o nenorocire: la trei kilometri mai jos, e alt punct. De aici se ajunge acolo fără ocol. De aranjat cu grănicerii, nici o problemă! Ar sta și el acasă făra grijă, s-ar mai ocupa de copii, de nevastă…Da, dar cine să-i aprobe lui 3 zile libere? Care șef, că el aici este și șef și subordonat. ”Adică, ia stai! Păi nu sunt eu șeful? De ce nu m-am gândit până acum?” Legal și regulamentar, el poate dispune și fără să mai piardă o clipă ia o coală de hârtie : „ Domnule Șef. Subsemnatul Scurtu Petre, vameș la Punctul de graniță nr 13, vă rog respectuos să-mi aprobați o învoire de la serviciu de cinci zile, deoarece am unele probleme familiale.” Data și semnătura. O reciti să vadă dacă are vreo greșeală de ortografie, apoi întinse mâna, lua un pix cu pasta de altă culoare și, pe marginea din stânga a colii, scrise cu alte slove, mai ferme: ”Nu, cinci zile e prea mult, se aproba doar trei intre 19 – 21.11.a.c, adică sâmbăta, duminică și luni.” Data și semnătura. Peste semnătură aplică satisfacut ștampila triunghiulară a pichetului. Acum totul era regulamentar si legal. <br />
Dupa o idee de Vasile DanciulescuAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-86894801883216170462011-09-08T05:52:00.000-07:002012-08-10T06:06:42.858-07:00Din Jurnalul Cazon al tatalui meu: INSPECTIAIzlaz: localitate pe Dunăre între Corabia și Turnu Măgurele cu case mici din chirpici și rar din cărămidă, primăvara și toamna cu noroaie până la genunchi pe ulițele înguste paralele cu fluviul. Acum e vară, dar a dat Dumnezeu o ploaie bună venită de dincolo, de la bulgari și satul parcă râde pitit la umbră de salcii și plopi. Încolo…liniște și pace. Doar în pichetul de grăniceri din apropiere, multă mișcare: s-a anunțat pe cale semi-oficială o inspecție. Vine colonelul Slabu, șeful logisticii pe unitate care de fapt s-ar afla în drum spre Corabia ”Ce dracu o mai căuta colonelul ăsta la noi? ”se întreabă adjutantul Papuc, numit de curând comandantul pichetului. „Vine aici pentru doisprezece oameni! Halal!... ” Papuc îl știa bine pe colonel; mai avusese de-a face cu el când era la companie la Turnu. Cam tipicar și limitat. Avea el ce avea cu bucătăria: dacă acolo era curat ”să lingi sare”, totul era în regulă.Dacă întâmplător era dezordine, albie de porci te făcea și te știa toată zona spunând la toți pe unde se ducea. Deși ofițer de intendență, când venea în control colonelul Slabu își băga nasul peste tot: serviciu de pază, disciplină, regulamente, pregătire militară…”Nu se poate sa nu-mi găsească lipsuri! gândea cu teamă adjutantul, împărțind nervod ordine în dreapta și în stânga. Voi miza însă pe o singură carte: bucătăria; poate reușesc sa-I iau ochii și nu se mai leagă de celelalte”. Și, într-adevar, bucătăria și cele aferente, inclusiv sala de mese, sclipeau a curățenie. În meniul zilei a făcut o modificare: in loc de ”varză cu slănină” a trecut ”mâncare de fasole boabe cu ciolan afumat.” Așa a avut el inspirația… Către ora prânzului pică și colonelul. Roșu la față, transpirat, coboară cu greu din Dacia neagră, dând a lehamite din mână la o încercare timidă de raport a lui Papuc. Apoi, glonț la bucătărie. - Mda, se vede adjutante că ai talent de gospodar. Curat, imi place! Ce le dai soldatilor azi la felul doi? - Fasole cu ciolan, domnule colonel, zice Papuc, scurtând pe cât posibil explicația. - Ciolan afumat? - Afumat , să trăiți! - Și în scripte tot așa este trecut? - Tot așa , domnule colonel. Pe controlate! - Bravo! Pot să văd și eu și să gust fasolea asta a dumitale? -…cu ciolan, să trăiți! îi reamintește ”naiv” subofițerul. - Cu ciolan, fără ciolan, așa cum e! - Se poate, domnule colonel, dumneavoastră le puteți pe toate, căută el s-o dea pe glumă. - Vezi cum vorbești , Papucule, ca nu-mi arde de șagă! - ’nțeles, să trăiți! Bobe, scoate castronul cu fasole din cuptor și adu-l domnului colonel! Ia și tacâmuri! Pe o tavă de inox peste care așezase un șervet de bucătărie (ce-i drept, foarte curat), sergentul Bobe aduce ca pe un trofeu prețios castronul și-l depune smerit în fața colonelului ce se așezase la o masă la umbră. - Bine, mulțumesc, lasă-l aici! Apoi către adjutant: ei, ia zi, cum merge treaba? - Cum să meargă, domnule colonel? La noi e bine! N-avem evenimente, abateri, oamenii sunt disciplinați si eu , să trăiți, mă străduiesc… - Hai lasa-te de povești, zi mai bine ce-ati pus în fasolea sta că e foarte bună! - Ce să punem, domnule colonel…de toate, plus ciolan împănat bine, afumat și-am mai dres-o cu puțin usturoi, conform rețetarului. - Un colț de pâine ai p-aci? - Și mai multă! Bobe, vino c-o juma de pâine! Apoi, mieros către colonel: Gustați, luați, domnule colonel! - Da, da lasă că iau… Papuc se scuză că are ceva de făcut. Colonelul aprobă plecarea. Sergentul Bobe, disciplinat, după ce a adus o pâine aproapre întreagă s-a retras încet. O bună bucată de vreme colonelul a rămas singur. Când a venit Papuc, colonelul tocmai se ștergea la gură cu un șervet de pe tavă. - Ia să vedem și sala de mese! - Da, domnule colonel, aicia e, zice Papuc deschizând ușa clădirii și lăsându-l pe colonel să intre. La două mese lunguiețe acoperite cu două cearșafuri albe pe post de fețe de masă, șapte militari așteptau încremeniți. Bucătarul le strânsese farfuriile de ciorbă și stătea și el stânjenit deoparte. La intrarea colonelului și la semnul discret a lui Papuc, soldații au vrut să se ridice. -Nu, nu , băieți, nu vă ridicați; de la masă n-are voie nimeni să va deranjeze. A fost bună mâncarea? - Da, domnule colonel, îndrăznește un bucureștean, felul înâi a fost foarte bun! - Să vă arăt și magazia, domnule colonel, zice Papuc vrând să-l scoată pe ofițer din sala de mese, dar colonelul, parcă contrariat de ceva, nu pleacă, apoi adresându-se bucătarului: - Da, bine omule, nu le aduci și felul doi? Fâstâcit acesta răspunde: -Ba le aducem, domnule colonel! Imediat! Dar felul doi întârzie. Colonelul nu pleacă nici el. -Cât mai așteaptă oamenii aștia, domnule? - Bobe, sergent, de ce nu le aduci felul doi? Pauză. Ezitare. Sergentul Bobe încearcă să se facă nevăzut. Colonelul îl trage de mânecă: - Unde este felul doi, leat? Cu glasul pierdut, sergentul răspunde cu o voce de parcă nu era a lui. - Să trăiți, domnule colonel, nu mai este! A venit rândul colonelului să fie mirat: - Cum „nu mai e”? Dar a fost? Ce-ați făcut cu el? Sergentul Bobe își pronunță singur sentința: -Vă rog să mă iertați, domnule colonel, l-ați „gustat” dumneavoastră pe tot!...<br />
Dupa o idee de Vasile DanciulescuAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-2753478860223099112011-08-31T07:04:00.000-07:002012-08-10T06:08:25.515-07:00Din ciclul: Sunt roman in tara mea! Suveranitatea instalatorului<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLJVPNz4GyegtzsmfIGCyF2yeu8MZfCStypphDkuhymHX3J2kBfHWgoKYMLV5IVyqAyNxYjjQ3utZ8xEVoOceOzwPNfANojSfRkPx0MeSwSHeUdl0WSH7xV5cSREuJv_DJJuXZKoHHpGY/s1600/instalator-electric-si-sanitar_1d980ff59f6e17%255B1%255D.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5647023155322833826" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLJVPNz4GyegtzsmfIGCyF2yeu8MZfCStypphDkuhymHX3J2kBfHWgoKYMLV5IVyqAyNxYjjQ3utZ8xEVoOceOzwPNfANojSfRkPx0MeSwSHeUdl0WSH7xV5cSREuJv_DJJuXZKoHHpGY/s200/instalator-electric-si-sanitar_1d980ff59f6e17%255B1%255D.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 150px; margin: 0 0 10px 10px; width: 200px;" /></a><br />
Suveranitatea instalatorului<br />
<br />
Daca nu te-a binecuvintat Dumnezeu sa te nasti intr-o familie in care cel putin una din rudele tale apropiate sa aibe meseria de instalator, te poti considera un defavorizat al sortii. Asa cum suntem cei mai multi dintre romani, nefericitii de noi!<br />
Fara sa te bazezi pe sprijinul unui instalator gata oricind sa intervina atunci cind pericolul pindeste perfid dintr-o banala teava de pexal sau dintr-un cot metalic, viata ta este expusa in orice secunda nenorocirii. Mai ales cind locuiesti intr-un apartament de bloc vechi. Poti sa fii fericit ca ai cistigat la loto, ca te pregatesti sa pleci in vacanta visurilor tale sau ca ti-a nascut nevasta, totul se naruie intr-o clipa daca constati ca pe tavan a aparut o pata de umezeala sau ca din teava de sub lavoar tisneste vioi un firicel de apa. Din acest moment, te cuprinde disperarea: de unde iau un instalator?<br />
Din umila mea experienta in domeniu, am constat ca meseria de instalator nu are nimic mai prejos decit cea de chirurg cardiolog. Cel putin. Ca sa poti spera ca vei intilni vreodata in aceasta viata un instalator care sa iti diagnosticheze corect hiba din perete, sa ti-o si repare pe termen lung si sa nu te temi ca te-a “facut” la nota de plata, ai nevoie de multa determinare, curaj, rabdare si nu in ultimul rind, noroc. Unii cauta pina mor un astfel de specimen si nu-l gasesc. Se cirpesc din cind in cind cu ”tratamente” aplicate de diversi specialisti in materie care sustin de la inaltimea importantei pe care si-o acorda ca doar solutia gasita de el - marele meserias - e cea buna. Si la nici o luna dupa “operatie” te trezesti iar cu peretii uzi sau iti suna la usa vecinul de dedesubt: “Bre, ce ne facem, ca iar m-ai inundat!” <br />
De curind, ne-norocita de mine, am intilnit o alta mirifica intrupare a profesionalismului instalatoricesc. L-am gasit pe cel care, desi recomandat oficial de administrator pentru a executa reparatii in blocul in care locuiesc, mi-a dat cu flit fara remuscari si fara jena.<br />
Eu cred ca este si o problema de karma. Noi, cei care locuim la bloc, ispasim pacate cumplite din vietile anterioare. Nu conteaza ca habar n-avem ce anume am gresit atunci. Problema e ca acum, soarta ne trimite instalatorii pe care ii meritam, ca pe niste justitiari divini prin care trebuie sa ne purificam. Mie mi l-a trimis pe el, Suveranul, cel aflat deasupra disperarii mele, cel spre care-mi ridic ochii cu speranta si in fata caruia incerc sa imi compun o mina agreabila acompaniata de o vorba mieroasa care sa-l induplece sa accepte sa ma ajute. Soarta apartamentului meu depinde de vointa lui. Si el stie asta. De aceea este pretios!<br />
Culmea e ca eu sunt victima unei defectiuni ascunse in peretele vecinului de de-asupra. Mie mi se uda peretele de la tavan in jos, el nu are nici o picatura de apa pe podea. Si totusi, nu poate fi de mai sus, pentru ca la el peretii sunt uscati. <br />
Ce spune Suveranul: ‘”Mdea, poate fi de oriunde din tevile ingropate in perete!” Uaaaau! Ce tare! E o virtuozitate sa fii in stare sa impletesti atit de magistral filozofia cu instalatiile! “Pai, nu le dezgropam sa vedem de unde curge?” – zic, timid, ca sa nu stric vraja momentului. “Ce sa faaac ? ma gratuleaza cu feedback Suveranul. Dezgroapa-le dumneata daca vrei, eu nu ma bag.” <br />
La un astfel de trasnet in moalale capului nu m-am asteptat. Dupa citeva secunde de stupor, am incercat sa-mi revin in simtiri emitind in jurul meu ginduri pozitive: “trebuie sa fie o gluma. Sau o strategie de-a lui de a justifica un pret mare. Asa cum fac mai toti instalatorii, nu? E criza. Am inteles ca inca nu am intilnit Alesul, dar nu poate fi nici altfel decit ceilalti.” Ba da: poate, si chiar imi arata ca poate. Cu vocea sugrumata de spaima, indraznesc sa cer o explicatie: “De ce, domnule, de ce? " “Haideti, doamna, sa fim seriosi : nu vedeti cine e vecinul ? Un mos basinos care cind face dus stropeste peste tot de i s-a umflat faianta de apa. Trebuie sa-si schimbe faianta. Sa-si puna si gresie, ca n-are. Poti sa-i ceri mata asta? Ca sa-i fac totusi ceva, as putea sa-i schimb sifonul, nu ma doare mina si nici gura sa-i cer 5 milioane, dar cine ma plateste? El? Eu nu ma bag cu bosorogii; dupa mine, sa moara! Trebuie sa repar eu mizeriile lor!”<br />
Acestea fiind zise, Marele Instalator al Combinatiilor scoase cu o miscare de maestru un ditamai pumnal din ficatul meu. Odata recuperat ( nu de alta, dar mai are si alti clienti) disparu cu tot cu geanta si scule pe usa de la lift. <br />
Din pacate, spre insatisfactia mea, liftul era prezent pe etaj. <br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-72421483510346185872011-08-26T04:14:00.000-07:002012-08-10T06:09:36.339-07:00Inca ceva despre mine<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVoief1lDRv8soij329mmT0lRwQ2SAi21saZInueEVZY53s_Vzw9JR4BnPs4-FRTZWlEEBmcXdszaRoINc-p-MoDl_VhtK4iMy7KaaDjwo6V7t-Il22JSLmjs6vxqYhhrOdFhJvkY7vpM/s1600/Autumn+Leaves.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5645126106192164002" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVoief1lDRv8soij329mmT0lRwQ2SAi21saZInueEVZY53s_Vzw9JR4BnPs4-FRTZWlEEBmcXdszaRoINc-p-MoDl_VhtK4iMy7KaaDjwo6V7t-Il22JSLmjs6vxqYhhrOdFhJvkY7vpM/s200/Autumn+Leaves.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 150px; margin: 0 0 10px 10px; width: 200px;" /></a><br />
<br />
Ca sa pot vorbi despre mine, trebuie sa-mi iau “inima in dinti “. Am nevoie de curaj pentru a concura cu povestile altor destine palpitante si spectaculoase, cu personaje batute de o soarta cruda pe care au invins-o pina la urma si au renascut din propria cenusa. E greu de infruntat destine de eroine, cu cariere celebre sau performante greu de egalat in munca, sport sau arta si de asternut rindurile povestirii mele peste riuri de lacrimi ce curg din alte povestiri, desigur mult mai impresionante. <br />
Eu nu pot sa ofer nimic din toate aceste ingrediente ale unei povesti de succes. Sunt o femeie obisnuita: desi la scoala am fost premianta, nu am stralucit; desi in profesie am avut rezultate foarte bune, tot o simpla pensionara am ajuns intr-o mare de pensionari; am nascut, m-am casatorit, am divortat, m-am recasatorit, imi iubesc familia, imi sprijin si ingrijesc parintii, socrii, rudele apropiate, atit cit pot si ma pricep. Astept rabdatoare sa cresc nepoti si pina atunci ma antrenez crescind un catelus rasfatat. Ma gindesc cu grija la ziua de miine si ma rog la Dumnezeu sa ne tina sanatosi la trup si la minte. Ma ingrijoreaza orice telefon primit la ore nepotrivite si pling cind ascult melodii de-ale pe Maria Lataretu pentru ca mi-aduc aminte de bunicii mei de care imi este tare dor... <br />
Cite femei nu sunt asa ca mine? Pentru cite dintre noi aceste situatii ale vietii nu sunt percepute de cei din jurul nostru ca banale, obisnuite, fara sa contina nimic extraordinar? Noi, femeile obisnuite, in numar covirsitor, ne traim viata fara rasunetul aplauzelor sau stralucirea medaliilor de orice fel!<br />
Suntem acele femei din poezia lui Adrian Paunescu care toata ziua “pun lucrurile iar la locul lor “, intr-o stradanie greu de perceput si de inteles de catre ceilalti. De aceea poate nu vom fi niciodata pe scena, ci vom ocupa cuminti doar fotoliile in sala de spectacole a vietii.<br />
Da, stiu ca sunt o anonima, dar imi place sa cred ca “ilustra”. Da, sunt pensionara, dar ma stiu si ma simt tanara. <br />
Si pentru ca ma consider o mama devotata, o sotie iubitoare, o femeie (inca) frumoasa si un om bun si generos, imi ofer eu insami, chiar acum si aici, scriind pe acest blog, o fractiune de secunda de celebritate.<br />
<br />
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?<br />
Nimic măreţ, nimic impunător.<br />
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume<br />
Pun lucrurile iar la locul lor<br />
<br />
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă<br />
Şi pentru care plată nici nu cer<br />
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă<br />
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.<br />
<br />
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede<br />
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot<br />
Şi de aceea nimeni nu le crede<br />
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.<br />
<br />
Cintec femeiesc (fragment)- Adrian PaunescuAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-80539303217846364592011-08-19T04:38:00.000-07:002012-08-10T06:10:11.278-07:00Viata cu Ghizmo. Ce feţe au oamenii când merg pe stradă, singuri cu gândurile lor?<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggXauXZ5Ibjb52HeDqga9nIFJ_bOYGQl9Gh_B_X6pxs2fRx_OZIS0WVAOObozTPAzcOmE9_rbOwl0tD_8ttvtTkwrSULsE35fG7PJ3Fabqk-dTssGZGtxfZ3P3l6tK_a6JSu-rmR09azQ/s1600/DSC00125.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642531572172129746" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggXauXZ5Ibjb52HeDqga9nIFJ_bOYGQl9Gh_B_X6pxs2fRx_OZIS0WVAOObozTPAzcOmE9_rbOwl0tD_8ttvtTkwrSULsE35fG7PJ3Fabqk-dTssGZGtxfZ3P3l6tK_a6JSu-rmR09azQ/s200/DSC00125.JPG" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 150px; margin: 0 0 10px 10px; width: 200px;" /></a><br />
<br />
Ieri a nins în Bucureşti ca în basme. În basmele în care ninge domol, cu fulgi mici. Ce frumos era dimineaţă pe străzi, fără gunoaie , fără mizerie.!..doar zăpada albă peste toate.<br />
<br />
Drăguţul meu Ghizmo, cel mai răsfăţat shi-tzu de pe pământ, adoră zăpada. Ar ţopăi la nesfârşit prin nămeţi, fără să-i pese dacă îngheaţă. Ştie el că „mămica” lui, adică eu ( pentru că nu-mi place să mă intitulez „stăpâna lui” sau..mai ştiu eu cum) îl ia în braţe imediat ce începe să-şi lingă lăbuţele îngheţate.De când îl avem pe Ghizmo, s-au schimbat multe în viaţa noastră (cine are animăluţ în casă, ştie despre ce vorbesc). Îl considerăm un membru real al familiei, câteodată cel mai favorizat, pentru că toţi îl iubim, îl răsfăţăm, îl îngrijim. De asta este şi aşa de fiţos şi neascultător.... Dar ăsta este farmecul lui! El ne scoate zilnic afară din casă. Cel mai ades pe mine.<br />
<br />
Locuiesc de ani de zile în acest cartier, dar niciodată nu am vorbit cu trecătorii, unii dintre fiindu-mi chiar vecini după cum i-am remarcat întâmplător, văzându-i mai des. De când îl am pe Ghizmo mi-am făcut o mulţime de cunoştinţe în zonă, majoritatea „părinţi de animăluţe”. Asta a fost şi prima mea constatare după ce am început să ies afară zilnic cu Ghizmo: sunt foarte mulţi cei care au căţeluşi sau, mă rog, câini de apartament. Pe unii îi întâlneam pe stradă cu căţeii în lesă. Alţii, singuri, se opreau să-l mângâie pe Ghizmo, să-mi arate simpatia lor faţă de el sau pur şi simplu să îi vorbească, atraşi de aspectul lui de bulgăraş mergător. Probabil, ca să nu mi se pară ciudat sau suspect, îşi motivau imediat comportamentul spunându-mi că au şi ei acasă un căţel, o pisicuţă sau şi una şi alta, după caz. Odată, jucăuşul meu Ghizmo s-a lipit de un băieţel ce mergea la grădiniţă cu mămica lui. Imediat m-am grăbit să-i liniştesc să nu se sperie, că nu muşcă, ci chiar îi plac copiii (poate pentru că sunt apropiaţi de înălţimea lui). „Staţi liniştită, doamnă, băiatul meu e obişnuit, doar avem şi noi acasa căţeluş.”Aşadar, numărul posesorilor de căţei e cu mult mai mare decât ce vedem noi pe stradă. Şi am fost tare bucuroasă.<br />
<br />
Uite, animăluţul ăsta mic şi drăgălaş ne oferă în fiecare zi motive de a ne bucura şi de a zâmbi. Şi nu numai nouă, celor din casă, dar şi celor pe care îi întâlnim pe stradă. S-a întâmplat de multe ori să ne intersectăm paşii cu persoane îngândurate, cu feţe grave şi triste care la vederea simpaticului meu căţeluş s-au luminat de zîmbet şi s-au bucurat pentru o clipă. Sunt preţioase aceste clipe, nu-i aşa? Te scot (chiar dacă) puţin din negura gândurilor care ne domină când mergem singuri pe stradă. Am văzut atâţia oameni schimbându-şi feţele la vederea lui Ghizmo!<br />
<br />
Mie însămi mi se întâmplă acelaşi lucru la vederea vreunei moace simpatice de animăluţ. Şi zâmbind, îmi dau seama cât de încruntată eram!<br />
<br />
Aţi observat ce feţe au oamenii când merg pe stradă, singuri cu gândurile lor?? <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Miercuri, 5 Ianuarie 2011, 12:01Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-27638875411021129172011-08-19T04:34:00.000-07:002012-08-10T06:10:28.750-07:00Viata cu Ghizmo. Dialog între...mămici.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEistWGOQf11ZZf6xqiCWMYku4XXcricZkaa0lCyGTE0fOvGpxH_J8QwSsqmCG_2kQBNWeA37_UF2bs_UrjwSCV0adODKoBKS66IFKzdh1lVsRSaAYS-UACY7FBqrU6FewTZaCcN0FjkQTs/s1600/DSC00315.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642529547389946946" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEistWGOQf11ZZf6xqiCWMYku4XXcricZkaa0lCyGTE0fOvGpxH_J8QwSsqmCG_2kQBNWeA37_UF2bs_UrjwSCV0adODKoBKS66IFKzdh1lVsRSaAYS-UACY7FBqrU6FewTZaCcN0FjkQTs/s200/DSC00315.JPG" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 150px; margin: 0 0 10px 10px; width: 200px;" /></a><br />
Deşi habar n-aveam cine putea fi, Doamna se opri în faţa mea, trăgându-l şi pe cel mic alături de ea. "Uite, puiule, un alt băieţel cu hăinuţă roşie ca a ta! E băieţel, nu?", mă întrebă cu oarecare teamă de a nu face vreo gafă. "Da, nu vă faceţi probleme, aţi intuit bine." "Vaaai, dar ce drăguţ este! Foarte bine aţi făcut îmbrăcându-l aşa. În zilele noastre nu ne mai cramponăm de ideea că roşul este culoarea fetelor. Al meu, la cât e de frumuşel, dacă n-are roşu pe el, mi-l deoache lumea pe stradă." " Vorbiţi serios?" "Vaai, doamnă, dar acum nu mai e vorba de credinţă, superstiţie sau coincidenţă. Suntem în secolul 21, vorbim despre ştiinţă. Păi ce, al dumneavoastră nu s-a deocheat niciodată?" "...Nu ştiu, nu am sesizat." "A, nu cred. Nu v-a plâns niciodată fără rost, n-a fost agitat sau n-a refuzat mâncarea? N-a avut alt comportament decât cel obişnuit?" "Nu ştiu ce să zic, mai are zile când nu vrea să mănînce şi doarme continuu, dar rar" "Păi, vedeţi? şi el se deoache. Eu am păţit-o cu al meu şi de atunci m-am învăţat minte. Inclusiv pe hăinuţele albastre pe care le are i-am cusut câte o floricica roşie pe interior. Şi acuma, suntem gigea! Dacă ar fi şi mai ascultător decât este, am fi de nota ...20! În casă e o bomboană: se joacă frumos cu jucăriile, doarme bine, de mâncat, ce să mai vorbim: ar mânca toată ziua. Afară însă e cam năzdrăvan. Dar şi al dumneavostră arată bine, e chiar dolofănel!" " Nici vorbă de dolofan! La băiţă se...înjumătăţeşte! Are blăniţa deasă şi mare pentru că din toamnă nu l-am mai tuns ." " Mânca-i-ar mama pe ei de frumoşi! Ce e, puişor? Vedeţi cum face? Ştie el că mergem spre Pet shop ca să îi cumpăr bobiţe şi recompense. E aşa de deştept..... La revedere, doamnă şi să vă trăiască!" " Şi al dumneavostră! Larevedere!"Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-46262657652696000872011-08-19T04:28:00.000-07:002012-08-10T06:11:01.544-07:00O dimineaţă fără Mircea Badea.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlOBdiDy7KMrIxlhko7PfurHvHsj24zMY4SkddyNelfBggA22xyCUBlBL217FRmSHTmcZhyzllqcJEuISPTAK8oO2xdyYSVH_8byd-cmJ_TqTW17TBQlNQNkwfVT3hKmHASjXhSkRW3VI/s1600/mircea_badea.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642528489373411394" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlOBdiDy7KMrIxlhko7PfurHvHsj24zMY4SkddyNelfBggA22xyCUBlBL217FRmSHTmcZhyzllqcJEuISPTAK8oO2xdyYSVH_8byd-cmJ_TqTW17TBQlNQNkwfVT3hKmHASjXhSkRW3VI/s200/mircea_badea.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 200px; margin: 0 0 10px 10px; width: 199px;" /></a><br />
<br />
<br />
E 9.30. Mai sunt 30 de minute până se reia În Gura Presei. Aseară, în bătălia nemiloasă dintre audienţa emisiunii şi oboseala mea, am învins eu. Azi, pentru că sunt de treabă, m-am decis să facem 1-1, adică să urmăresc reluarea de la ora 10. Am timp suficient să cumpăr pâine. Noroc cu atâtea mini şi super şi mega marketuri din zonă. Cu toate astea, ce-ar fi dacă aş lua o bavareză de la brutărie (chiar dacă e un pic mai departe)? Uau, cît de mult îmi place gustul ei de pâine neagră aromat cu chimen! O minune. Deschid fereastra: durere! Ger şi gheţuş. Aşa că infund căciula de blană pe ochi, pun pantalonii matlasaţi şi bocancii şi cobor în grabă scările. Arăt ca naiba aşa înfofolită, dar ce mai contează pentru doipaşi? La parter ezit, dar mă opresc , totuşi. Trec prin faţa uşii socrilor mei, măcar să-i întreb de sănătate. Oricum mă vor vedea plecînd, că stau numai cu ochii pe geam.<br />
<br />
-Un’ te duci aşa gătită? mă şi interpelează soacra.<br />
<br />
-Să cumpăr pâine. Vreţi să vă iau şi vouă?<br />
<br />
-Da, mânca-te-ar mama de fată drăguţă, ia-ne şi nouă o pâine de secară, feliata, fără conservanţi. Dar să ştii că nu găseşti decât la magazinaşul ăla dincolo de Mega Image. <br />
<br />
Adică în direcţie opusă. Mult mai departe. "Acolo n-are pâine bavareză", gândesc eu cu glas tare.<br />
<br />
-Ce-mi trebuie mie bavareză? Noi nu mâncăm aşa ceva, nu ne place. Mai e şi plină de E-uri. Asta fără conservanţi e cea mai bună.<br />
<br />
-Altceva? întreb eu ca să scurtez.<br />
<br />
-Atât, dacă nu te deranjează.<br />
<br />
Ce ţi-e şi cu varietatea asta de sortimente: sunt enşpe mii de feluri de pâine, nu mai mâncăm orice...<br />
<br />
Plec. Fac 6 minute până la brutărie. Am noroc că nu e prea aglomerat. Bavareza mea e proaspătă şi miroase atât de bine... Întind pasul spre Mega Image. Ajung după 10 minute şi o căzătură. Ce mai poţi face când îţi vezi vîrful bocancilor la nivelul ochilor? Te resemnezi! Mă repun cu greu în mişcare, dar folosesc momentele astea pentru a identifica magazinul. De fapt, sunt vreo 3. Intru în fiecare şi întreb. Cum era de aşteptat, găsesc pâinea supermagică fix în ultimul. Unde, de altfel, era şi cea mai mare coadă. La 10 fără 7 minute ies în stradă. Uite şi un troleibuz! Ce bucurie! Mă risc şi alerg să-l prind. Urc în grabă. Uraaa, viaţa e frumoasă! Vezi, când faci o faptă bună eşti răsplătit. Simt cum îmi curge transpiraţia pe spate. Cum naiba, afară e ger iar eu sunt fleaşcă ? Nici nu apucă troleibuzul să prindă bine viteză, că se şi pune stopul. Sheet! Ştiţi cât ţine stopul ăla? Te plictiseşti aşteptând . Sau nu, pentru că, uite, un domn şi o doamnă se îndreaptă către mine, ca să mă întrebe de vorbă: "Biletul sau abonamentul dumneavoastră!" Cade cerul pe mine: am uitat de bilet. " Nu am, îmi cer scuze, îngaim, nu merg decât o staţie, a fost ceva neplanificat ....nici nu m-am mai gândit..." "Vă rog să prezentaţi un act de identitate, sau plătiţi amenda pe loc!" Amendă? Da, 50 ron pe loc sau 100 la casierie. Am început să mă precipit. Nici nu sunt tipul de om: " mor cu tine de gît, nu-mi faci tu mie aşa ceva" . Tocmai folosisem bancnota de 50 pentru a cumpăra pâinile<br />
<br />
Mai degrabă o dau pe melodramă, abordându-l pe bărbat: " Plătesc pe loc, doar că nu mai am fix 50 de ron. Poate ne înţelegem cumva. Dacă nu era ger, nici nu foloseam troleibuzul, dar m-a trimis soacră-mea după nu ştiu ce pâine , că , deh, ea nu mănâncă decât din asta şi dacă n-am găsit vizavi de bloc, am căutat mai departe, până am găsit, că ştiţi cum e cu soacrele, să nu te întorci cu mâna goală, că e jale! Mai bine stăteam în banca mea..." Se vede treaba că sarcasmul meu l-a impresionat profund pe tip, pentru că a atenţionat-o imediat pe colega lui :" I-auzi, Matildo, domnişoara face parte din categoria celor care bagă soacra la înaintare, din cauza ei n-a avut bilet!" Femeia începu şi ea:" Păi, sigur, aşa a învăţat-o soacra să călătorească pe RATB. .... Ca noru-mea eşti: aia şi dacă se frige cu ciorbă, tot eu sunt de vină că nu i-am suflat în lingură. Mamă, ce v-aş face eu vouă...." Înţelegeţi ce vreau să zic? Nu mai aveam nici o şansă. Oricum trecusem vreo două staţii de blocul meu şi era foarte posibil să ajung la capăt de linie. M-am bucurat că am găsit buletinul în buzunarul hainei, ca să teminăm cu circul.<br />
<br />
Am predat pâinea de secară fără conservanţi la ora 10.40. Hai că mai pot vedea sfârşitul măcar. Dar socoteala de acasă nu se potiveşte cu...soacră-mea, toată un zîmbet: "Mulţumesc, mânca-te-ar mama de fată, ai găsit uşor, nu-i aşa? Te rog să intri, că ţi-am făcut o cafeluţă." "Îmi pare rau, nu pot să stau, merg la mine că vreau să văd ceva la televizor", zic nerăbdătoare să ajung odată acasă după toate câte am pătimit.. "Lasă, dragă, ce te mai duci până la tine, noi nu avem t.v.? Bem cafeluţa şi ne uităm la Noră pentru Mama. Ştii cât de mult îmi place?...." Şi uşa se închise în urma mea.<br />
<br />
MORALA: Orice faptă bună se pedepseşte! <br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-36982433978410233752011-08-19T04:24:00.000-07:002012-08-10T06:12:45.210-07:0015 ianuarie 2011 Mai e loc pentru Eminescu?<div>
<br />
<br />
15 ianuarie 2011. Ziua în care poştaşul îmi aduce pensia măcelărită la jumate: dacă aş fi singură pe lume, n-aş mai avea cu ce să mai trăiesc luna asta, după ce achit rata la bancă şi întreţinerea. (Dar alţii sunt singuri sau dimpotrivă, au multe suflete de întreţinut...)<br />
<br />
Privesc în jurul meu:<br />
<br />
S-a scumpit mâncarea. Se va scumpi iar mâncarea. S-au scumpit carburanţii. Se vor scumpi iar carburanţii. Ni se vor majora toate cheltuielile. Nu mai avem cadre medicale. Spitalele nu au medicamente. S-au mărit şpăgile. S-au înmulţit jafurile, hoţiile, accidentele, crimele şi sinuciderile. Numărul poliţiştilor s-a redus. În şcoli s-au înmulţit drogurile, gândacii şi şobolanii. Numărul profesorilor a scăzut. Nu sunt suficiente grădiniţe. Mizerie pe străzi la tot pasul. Vine întreţinerea!!! S-au înmulţit şomerii. Tinerii nu au unde să muncească. Pensionarii sunt batjocoriţi. Legile sunt anacronice. Oamenii s-au abrutizat. Justiţia e coruptă. Ţara e în datorii până în gât. Datoriile le plătim noi, cetăţenii ei, din buzunarele noastre tot mai goale.<br />
<br />
Colac peste pupăză, Bianca Drăguşanu a ajuns actriţă de telenovelă....<br />
<br />
Şi lista poate continua...<br />
<br />
De pe piscul Eternităţii, adică din acelaşi loc în care a plecat dintre noi, Marele Poet ne priveşte ca şi până acum „nemuritor şi rece”. Doar noi nu-l mai putem vedea din haul in care am coborit.<br />
<br />
Cui îi mai arde de EMINESCU?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Sambata, 15 Ianuarie 2011, 10:29</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-52506013928237252042011-08-19T03:29:00.000-07:002012-08-10T06:13:27.831-07:00Alice în Ţara unghiilor false<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk8CswEwE4QwvbKF5xq1Pu5ZfYnw06rREzBcV5jovQ4ug7v54BqBB5ZNRLbrZSgR6JjLCNLUhHcbAmSFGo6D56Zo1_9Qdc_ThRn9C1nYcOXYidLWnURX6FoAnkvl63sgkV-fWK5xRWLLY/s1600/modele_unghii_26.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642515112031055458" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk8CswEwE4QwvbKF5xq1Pu5ZfYnw06rREzBcV5jovQ4ug7v54BqBB5ZNRLbrZSgR6JjLCNLUhHcbAmSFGo6D56Zo1_9Qdc_ThRn9C1nYcOXYidLWnURX6FoAnkvl63sgkV-fWK5xRWLLY/s320/modele_unghii_26.jpg" style="cursor: pointer; float: right; height: 225px; margin: 0px 0px 10px 10px; width: 300px;" /></a><br />
<div>
<div>
Mă numesc Alice. Despre Ţara unghiilor false am aflat prima dată de la televizor. Bineînţeles că m-au impresionat strălucirea şi eleganţa femeilor de aici, armonia combinaţiilor de culori şi strassuri de pe unghii, frumuseţea larg afişată a mâinilor lor cu degete mai lungi şi mai subţiri... Vreau şi eu unghii false! mi-am zis, sfidând preţurile cu muuuuult mai mari decât ale unei manichiuri obişnuite, ce mi se părea de acum amărâtă şi demnă de dispreţ!<br />
<br />
Cum în apropierea blocului meu se deschisese de câteva luni bune un salon de coafură şi cosmetică, mi-am făcut curaj să îi treg pragul. Manichiurista tânără, drăguţă, fardată frumos, nu avea nimic din imaginea celor două doamne care lucrau în ture inverse si la care mă duceam eu (din când în când) să-mi fac manichiura; părea mai degraba o cosmeticiană care nu avea nevoie de nici o reclamă, ea însăşi afişând nişte unghii lungi cam de 5-6 cm, frumos colorate în galben şi mov. Avea aerul unei specialiste preţioase, iar în sinea mea orice reţinere privind dezavantajele unei astfel de proceduri se topea ca prin farmec. Odată poftită la măsuţa ei de lucru, utilată cu tot felul de aparate şi usensile, păşeam in lumea nouă a frumuseţii mult visate.<br />
<br />
Eu nu prea ştiu să leg relaţii cu manichiuristele sau coafezele: în primul rînd că o relaţie trebuie cultivată şi întreţinută, iar eu nu sunt o consumatoare fidelă a serviciilor lor. De multe ori prefer să ma aranjez singură şi la unghii şi la păr. Apoi, nu îmi place să le ţin de vorbă în timp ce lucrează: nici nu găsesc subiecte comune, nici nu îmi place să-mi scormonesc creierii după ele şi nici nu vreau să le perturb din treaba lor asupra mea. Ba chiar mă inhibă faptul că în timp ce lucrează la mine, ele stau de vorbă cu cliente din categoria: „imediat termin cu doamna şi te iau pe tine ca sa ne putem conversa in voie!”.<br />
<br />
Noua manichiuristă a fost pe placul meu: tehnica aplicării unghiilor cu gel este mai complexă şi impune utilizarea unei măşti pe gură şi nas, aşa încît nu prea îţi faciliteaza conversatia cu clienta. Am plecat de acolo mulţumită: chiar daca plătisem 120 lei, mâinile mele erau dintr-o dată mult mai frumoase şi, da, îmi venea să le arăt tuturor pe stradă. Am fost chiar şi la un supermarket unde am zăbovit îndelung asupra feluritelor produse pe care le luam de pe rafturi pentru a le cerceta cu atenţie....în timp ce imi priveam mândră degetele!!!<br />
<br />
Următoarele două şedinţe au fost, normal, doar pentru întreţinere (80 RON cu tot cu model- eu prefer french). Începusem să mă obişnuiesc cu ideea de a-mi rezerva timp (şi bani) cam la trei săptămâni pentru şedinţele de întreţinere unghii false. Apoi, am aflat că Dana, manichiurista mea, s-a supărat pe lume şi a plecat definitiv de la salon. Proprietara salonului şi coafeză totodată, mi-a spus să nu-mi fac griji că mă aranjează ea de acum în colo. Mi-a mai spus că, deşi au făcut aceeaşi şcoală, ea e mai specializată decît Dana, că Dana are mai puţină experienţă, ca Dana i-a fost şi nerecunoscătoare,bla, bla, bla, etc, etc. Toate astea şi multe altele le-am aflat în timp ce îmi aranja unghiile: „i-am spus de atâtea ori să pună mai mult gel pe unghie, dar ea făcea tot cum o tăia capul, punând stratul prea subţire..” Dincolo de faptul că a vorbit îngrozitor de mult si de prost pentru gustul meu, bârfind-o încontinuu pe „fosta”, unghiile aplicate de „patroana mult mai experimentata” arătau înfiorător: stratul de gel era aşa de gros,încît se bombase luînd forma ghearelor de cioară. Am plecat din salon ascunzându-mi mâinile de propria-mi privire, indignată că am dat atâţia bani ca să mă simt prost. În schimb, am înţeles de ce plecase Dana.<br />
<br />
Următoarea dată s-a întâmplat să fie la Braşov, în mall. Un băiat, „nail artist” . Am zis: OK, fac orice să scap de ghearele astea. Şi, da, conversaţia a început uşor frustrant pentru mine: „Vaaaai, dar cine v-a aplicat unghiile astea?” Ăsta este iarăşi unul din motivele pentru care evit beauty-saloanele: unele „styliste” încearcă să îţi bage pe gât, cu forţa, imaginea lor net superioară celorlalte, evidenţiind faptul că intilnindu-le pe ele a dat norocul peste tine şi seria experienţelor tale negative de până acum s-a încheiat. Experienta mi-a demonstrat faptul ca acest tip de reclamă verbală nu s-a justificat niciodata. Profesioniştii nu-şi comentează colegii şi nici nu-şi fac reclamă gratuită. Dacă te întorci la ei este pentru că ai fost super mulţumită de rezultatul muncii lor.<br />
<br />
Trei ore am stat pe scaun la şedinţa de întreţinere. Devenise chinuitor. Băiatul mi-a curăţat gelul doar prin pilire manuală (ca să nu sufere unghiile naturale, mi-a motivat). Doar că, după cum s-a exprimat chiar el - aveam gel cam de trei manichiuri. Am crezut că mor acolo. E adevărat că mi-a construit nişte unghii impecabile, dar ...a mers foarte greu. Iar preţul, m-a dat pe spate: aproape dublu cât plăteam eu de obicei , plus insistenţa de a cumpăra un produs de îngrijire a cuticulelor. Şocată de preţuri, mă mir că am mai avut puterea să refuz.<br />
<br />
Experienţa mea în Ţara Unghiilor False se apropie de sfârşit. Din păcate, sfârşitul chiar a fost jalnic. Reîntoarsă în cartierul meu bucureştean, mă întrebam unde mă voi duce de acum încolo pentru următoarea şedinţă de întreţinere. Am ales un alt salon, destul de cunoscut în zonă. Manichiurista era una singură, pentru orice tip de manichiură: clasică sau unghii false. M-a întrebat ea una, alta, despre ce tip de unghii mi-am pus, ce materiale s-au folosit, i-am răspuns în limita informaţiilor pe care le ştiam. Fără a-i da detalii şi mai mult ca să mă asigur că nu mai păţesc o dată la fel, i-am mărturisit experienţa ghearelor de cioară. Poate trebuia să ţin secretul şi să-l iau cu mine în mormânt.<br />
<br />
Cert este că, ea fiind a patra manichiuristă, descopeream o a patra tehnică de construire a unghiilor false, cea mai fragilă, din câte mi s-a părut: doamna îmi întindea gelul cu pensula, ca pe un lac de unghii obişnuit. La final, când a venit momentul să-mi aleg oja pentru manichiura permanentă, îmi mărturiseşte că nu are aşa ceva, dar că imi poate face o manichiură normală, aplicând oja normală peste gel. Păi, care mai era avantajul faţă de o manichiură clasică, pentru care aş fi plătit doar 18 lei? Că, să nu mă întrebaţi cât m-a costat?! Da, puţin peste 100 lei, deşi era doar înteţinere in aceste conditii. Am plecat de acolo indignată, cu unghiile cu un aspect banal ( le tăiasem şi scurt) si nici măcar colorate. Pe ce dădusem atîţia bani?<br />
<br />
După 2 (două) zile unghiile de la degetele mici s-au crăpat de la jumate. Din ziua de luni, de când fusesem la salon, pînă vineri ( zi de weekend şi de ieşit în oraş) a început să mi se jupoaie stratul prea fragil de gel şi să sară pur şi simplu de pe unghii. Fierbînd de furie, m-am înfiinţat la manichiuristă pentru reparaţii. Credeţi că măcar şi-a prezentat scuze? În primul rând mi-a spus că are cliente programate şi nu are timp de mine (era vineri pe la prânz), deci să vin luni. Apoi mi-a replicat non-şalant că vina este a manichiurii făcute la Braşov, materialele folosite nefiind, probabil, compatibile cu ale ei. „Dar de ce nu aţi curăţat bine gelul anterior, ca să nu mai fie problemă?”, am întrebat şocată de reacţia ei nesimţită. „Ba da, doamnă, mi-a răspuns pe un ton foarte înţepat, am curăţat foarte bine, dar degeaba: unghiile false nu au garanţie!. Şi apoi, întorcându-mi spatele şi plecând, că doar aşteptau clientele: „Veniţi luni, să vedem ce putem face. Aşa se întâmplă dacă tot schimbaţi manichiurista!”<br />
<br />
EPILOG<br />
<br />
Am plecat spre casă trăgând cu dinţii de urmele de gel de pe unghii, arătând jalnic şi ele şi eu, departe de eleganţa şi strălucirea femeilor din Ţara unghiilor false. Fără să îmi doresc acest lucru, fusesem expulzată înapoi, de unde am plecat câteva luni în urmă.<br />
Învinsă şi umilită.<br />
<br />
<br />
INTREBARE:<br />
Cine ne apară in astfel de situatii si cum să ne facem dreptate?</div>
</div>
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-46554818872055251022011-08-19T03:27:00.000-07:002011-08-19T03:28:40.506-07:00B. Obama considera ca a strange din iarba murdaria lasata de cainele sau, nu este injositor. Romanul, demn, crede ca este.<br />De un an si jumatate, familia noastra s-a mai inmultit cu un suflet: avem un catelus, o dragalasenie de shi-tzu. Cele mai multe cunostinte ale mele au privit acest eveniment cu simpatie, dar au fost si unii care au incruntat din sprancene: „ Catel la bloc? Mnh!”. E adevarat ca nici apartamentul meu nu e mai mare de 60 mp, dar si cainele este micut. De cand am inceput sa ies cu el afara zilnic pentru a-si face nevoile, am observat lucruri la care nici nu m-as fi gandit, desi ele existau in jurul meu si pana atunci.<br />In primul rand, m-a surprins numarul mare de posesori de animalute de casa. Fie ca i-am intilnit plimbandu-si catelusii, fie ca se opreau sa-l admire pe Ghizmo spunandu-mi ca au si ei acasa unul sau chiar mai multi catelusi sau pisoiasi, persoanele cu animalute de companie sunt mult mai multe decat se vede cu ochiul liber. <br />In al doilea rand, am constatat ca intre aceste persoane, comunicarea se stabileste mult mai usor. Mai usor chiar ca intre parintii de copii mici. Asta pentru ca primii care reactioneaza intre ei sunt chiar catelusii nostri. Ei ne ajuta sa socializam, sa ne zambim unii altora si sa discutam. In 10 ani de cand sunt mutata aici, eu nu am cunoscut atata lume cata cunosc azi datorita lui Ghizmo. <br />In al treilea rand, m-a oripilat murdaria strazilor. Stiu, Bucurestiul este un oras murdar, in general. Strazile gem de mucuri de tigara, hartii, pungi, pet-uri, can-uri, cioburi, resturi de mancare, etc. Dar tot uitandu-ma pe unde merge Ghizmo si ce adulmeca el cu nasucul pe jos, am vazut mult mai bine si... alte lucruri. Cu alte cuvinte, zeci de fecale de caine se descompun in vazul si mirosul nostru pe strada sau pe asa zisele spatii verzi dintre blocuri. Oamenii trec grabiti, cum treceam si eu odata, cautand din priviri taxi-uri sau alte mijloace de transport in comun, vorbind la telefon, sau discutand intre ei, uitandu-se in jos mai rar, doar ca sa fereasca de o balta, o groapa, sau o murdarie aflata strict pe traseul lor. Ce e in jur, nu prea mai percep. La murdaria lasata de puzderiile de caini vagabonzi, se adauga si cea lasata de catelusii iesiti afara cu stapanii lor care, nepasatori si „demni”, parasesc locul faptei, lasand in urma ( sa ma scuzati, dar asa am vazut in cazul unui Saint Bernard!) mormanele de fecale. Ce-or gandi acesti oameni atunci? Ca s-or descompune peste noapte, ca le-o spala vreo ploaie, ca le-or matura gunoierii, ca merge si asa, ca oricum e mizerie....?! Sau, poate ca o fi un gest sub demnitatea lor?!<br />Nu prea circul eu prin Bucuresti, dar numai pe linga Parcul Herastrau am vazut niste indicatoare montate de primarie care contineau si cite o cutie de tabla in care ar fi trebuit sa se gaseasca pungi sau manusi de plastic pentru ridicarea murdariei lasate de caini pe strada. Erau goale, bineinteles, dar eu am preluat ideea. De atunci, cumpar de la en-gros suluri de 500 de pungute de plastic si de cate ori ies afara strang murdaria lasata de catelul meu si o arunc la cosul de gunoi. Fac asta de aproape un an, incercand sa popularizez metoda atat prin exemplu personal, cat si prin discutiile cu ceilalti. Am corupt o singura doamna, posesoarea unui bichon haios. In rest, e la fel de murdar peste tot, ba parca din ce in ce mai murdar, pentru ca nici maturatorii nu se baga pe spatiul verde, ei maturand doar trotoarele (cand vor). <br />Zilele trecute citeam un articol despre Barrack Obama, cel mai puternic om politic al planetei, care a considerat ca nu se injoseste nici o secunda daca strange murdaria lasata in iarba de cainele sau. <br />Imi place sa ma compar cu el macar in acesta privinta si sa continui sa fac si eu acelasi lucru.<br />Poate ca, peste un timp, o sa va dau vesti mai bune despre sanatatea strazilor din cartierul meu.<br />P.s.<br />Cer scuze celor care nu fac obiectul acestui articol, pentru generalizarea facuta in titlu.<br /><br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-27809769697222505612011-08-19T03:24:00.000-07:002011-08-19T03:25:55.903-07:00Fiica mea vrea sa devina ofiter de cariera: am sfatuit-o sa-si mute visul in alta parte<div><br /><br />La inceputul anilor '80 am absolvit un liceu de filologie-istorie. A urmat examenul de admitere la Facultatea de Drept. L-am picat. Atunci tata, militar de cariera, m-a intrebat pentru prima data: "N-ai vrea sa urmezi Scoala Militara"?<br /><br /><br />Asa am ajuns ofiter si n-am regretat nicio clipa. Acum, fata mea isi doreste sa continue traditia familiei, dar eu nu pot fi ca tatal meu odinioara: am sfatuit-o sa-si mute visul in alta parte. A fi femeie ofiter nu a fost deloc usor. Scoala Militara a fost o scoala a vietii in care ne-am calit fizic si psihic, am invatat si am exersat anduranta, coeziunea, responsabilitatea, disciplina de echipa, increderea in comandanti si camarazi.<br /><br />Chiar daca hainele noastre se imbibau iarna cu zapada sau noroi, iar vara capatau imprimeul alb al sudorii uscate, noi simteam si traiam cu onoare demnitatea uniformei militare. Au trecut luni de zile pana mi s-au estompat cerculetele vinete din jurul gleznelor provocate de bocanci. Sinuzita cronica am capatat-o in urma dusurilor cu apa rece facute in afara programului de apa calda, adica de 2 ori pe saptamana.<br /><br />Ani de zile am fost obligate sa punem meseria pe prim plan in viata noastra: convocari de instructie, trageri in poligon (zile-nopti), sute de ore executate - la ordin, fara vreo recuperare - peste programul functionaresc de 8-16, ture de 24 de ore ca ofiter de serviciu pe unitate, concedii ratate s.a.m.d.<br /><br />Multe dintre noi au esuat in casnicii; sotii civili nu ne intelegeau si sfarseau prin a ne reprosa ca de fapt ne-am casatorit cu armata, iar cei militari, aveau ca si noi aceleasi comandamente profesionale din cauza carora traiam mai mult singuri decat impreuna.<br /><br />In anul in care beneficiam de concediul post-natal, eram automat sanctionate la calificativul de serviciu pentru ca perioada de evaluare a activitatii desfasurate nu era completa. Asta ne intirzia la avansarea in cariera, asa cum se intampla in cazul celor pedepsiti ca urmare a incalcarii legilor sau regulamentelor militare.<br /><br />La Revolutie am vazut moartea cu ochii. Eram o tanara locotenent-major a carei misiune a fost aceea de a apara de teroristi integritatea locatiei in care functiona unitatea militara. Eram 20 de ofiteri femei si aveam 6 pistolete cu cate un singur incarcator. Ni s-a ordonat clar sa nu tragem decat in caz de autoaparare.<br /><br />Simteam ca doar rugaciunile noastre ne pot salva cu adevarat in fata acelor teroristi despre care se zvonea ca sunt superinarmati. Ne rugam tremurind ca varga sa mai apucam sa ne vedem copiii despre care, oricum, nu mai aveam vesti de cand se decretase alarma de razboi.<br /><br />Dupa Revolutie a inceput sarabanda: cand am fost scuipati, cand inaltati in slavi; cand am fost cu Revolutia, cand impotriva ei. Personal, nu am nimic pe constiinta, ca marea majoritate a militarilor armatei, dar evenimentele istorice s-au “jucat” in mod periculos cu noi si acest lucru are urmari dramatice inclusiv in zilele noastre.<br /><br />Epoca democratica, pe care tocmai o incepusem, ne-a adus reforma in armata. In fiecare an intram in febra asteptarii statului de organizare tremurand de asta data pentru stabilitatea locului de munca. Efectivele armatei trebuiau micsorate drastic pentru a nu mai prezenta particularitatea numerica a armatelor estice. Ne indreptam spre NATO!<br /><br />Astfel am fost invitata in mai multe randuri sa ma pensionez anticipat. In contextul tendintei de a se restringe statul de organizare sau de a se desfiinta unitatea militara in care lucram, am acceptat. Ceremonia de pensionare a fost una formala, fara nicio satisfactie morala.<br /><br />Peste 20 de ani in armata incheiati intr-un mod la care nu m-as fi gandit niciodata: o diploma, o placheta si... o usurare pentru sansele celor ramasi in activitate prin plecarea noastra. Iar acum, desi nu mai port uniforma militara, simt cum imi sunt smulsi epoletii si aruncati in noroiul strazii.<br /><br />N-am sa-mi incurajez fiica sa urmeze Scoala Militara.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-68950704773352845892011-08-19T02:51:00.000-07:002011-08-19T03:13:35.129-07:00Cum mai invata copiii nostri ce inseamna patriotismul?<div><br /><br />Prin anii '70 dascalii nostri ne invatau sa fim mandri ca ne-am nascut in cea mai frumoasa si bogata tara de pe fata Pamantului. Cum ea avea un conducator, ori de cate ori ne laudam tara prin cantece, poezii sau alte forme de arta, ne proslaveam si conducatorul. Prin anii '80, scoala incerca sa-si convinga tineretul cat e de binecuvantat pentru ca traieste sub conducerea celui mai destoinic presedinte de partid si de stat. Si pentru ca tara pe care o conducea acesta trebuia sa fie pe masura maretiei sale, atunci cand ii inaltam lui imnuri de slava, aminteam si despre Romania ca despre un pamant sfant pentru ca si-a zamislit un asa conducator.<br /><br /><br />Dupa 1989, satui si scarbiti de atata ipocrizie si de atata cult al personalitatii, am golit de continut conceptul de patriotism, fara sa mai stim sa punem in loc ceva suficient de valoros si pertinent incat sa nu ne trezeasca repulsie. Copiilor nostri li s-a sters din manuale notiunea de "dragoste de tara", deoarece amintea de timpurile comuniste. Asa s-au sters multe lucruri bune existente pe atunci. Si astfel, tanara generatie a inceput sa iubeasca mai mult ceea ce e strain, decat ceea ce tine de propria tara, indiferent ca e mai prost, mai nociv sau mai inadecvat specificului nostru ca popor.<br /><br />Cand au aflat ca va trebui sa locuim 2 ani intr-o baza militara NATO in Belgia, fetele mele de 10 si, respectiv, 14 ani au avut reactii diferite: cea mica, aflata la varsta la care prieteniile intre fete sunt totul pe lume, a inceput sa planga la gandul ca nu isi va mai vedea zi de zi prietenele. Cea mare, in schimb, a sarit in sus de bucurie ca va avea si ea de acum incolo cu ce sa se laude in fata colegilor ei de scoala, care mai de care plimbati deja in lumea larga.<br /><br />Le-am inscris la Scoala Americana Internationala din Baza, alaturi de copii de diferite nationalitati: americani, spanioli, unguri, cehi, greci, polonezi, turci si au inceput sa traiasca si sa invete impreuna. Nu le-a fost greu, dar nici usor. Au constatat ca dincolo de bunavointa si usurinta cu care toata lumea accepta pe toata lumea, fiecare se mandrea cu apartenenta la grupul lui national si isi apara si cultiva aceast sentiment. Pe orice caiet sau ghiozdan era desenat sau lipit steagul unei tari.<br /><br />In pauze, grupurile se strangeau si cantau cantece nationale. Daca aveau o anumita sarbatoare traditionala, o impartaseau cu mandrie si celorlalti, arborand vestimentatii sau insemne specifice. Dincolo de a le gasi interesante, fetele mele considerau complet exagerate aceste manifestari si le priveau ca pe niste simple demonstratii "for fun". Sigur, gandeau ele, ti se face dor de prietenii lasati acasa, de strazile, cinematografele sau parcurile din Bucuresti, de lucruri concrete adica... Dar de ce sa faca din asta o parada si sa o numeasca "dor de tara"?<br /><br />Ce nevoie acuta simt copiii acestia ca sa-si popularizeze necontenit specificul national? De ce trebuie ca la fiecare subiect de discutie, ei sa vorbeasca neaparat si despre tara lor? De ce se tot lauda cu olimpicii si campionii lor sportivi sau cu artistii si cantaretii lor? Ba chiar si cu istoria lor...?! La ce le foloseste?<br /><br />Pe masura ce cautau raspunsuri la aceste intrebari, in mintile si sufletele fetelor mele a inmugurit lastarul romanismului. El era acolo de la nastere, doar ca nimeni pana atunci nu reusise sa-l ajute sa iasa la lumina. A fost o surpriza si pentru ele cand, de Ziua noastra Nationala, au plans pentru prima data in viata lor urmarind parada militara si ascultand imnul national. E adevarat ca si in anii trecuti urmarisera Eurovizionul, dar aici, in Belgia, au facut din asta un mare eveniment: au invitat acasa colegi de Scoala sa priveasca impreuna si chiar sa sustina reprezentatii Romaniei.<br /><br />Pentru 1 martie s-au chinuit sa confectioneze martisoare pe care le-au impartit tuturor. Pana si baietilor (fara sa mai gasesca caraghios obiceiul moldovenesc). In prima calatorie acasa, cea mai mare grija a lor a fost sa cumpere un steag tricolor. Pe care l-au purtat cu mandrie, la inapoiere in Belgia, ori de cate ori au avut ocazia. Limba romana a devenit cea mai frumoasa si mai dulce, iar romanii, destinatarii primelor cuvinte strigate de fiecare data la intrarea in tara: "Romani, va iubim"!<br /><br />Departe de casa, de tara, intr-o lume mult mai dezvoltata si mai civilizata decat Romania, copiii mei au invatat ceva ce nu au stiut pana atunci: "patriotismul"; bucuria ca avem valori cu care ne putem mandri, dar si revolta impotriva acelor semeni care nu ne fac cinste; dulceata sentimentului de a avea o casa la care sa te intorci precum si confortul starii de a-ti fi bine acasa, printre ai tai; bucuria si in acelasi timp durerea de a fi la fel ca ceilalti si totusi, atat de diferiti!<br /><strong></strong></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5539927067748495601.post-69150483239077724752010-05-19T07:05:00.000-07:002010-05-19T14:16:01.483-07:00REVELATIE<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeZM9RlFqhWUPSHPU7lgyEk9vVSIO4uJ9xYvULdm2Ib3HDcbNr_nUlE4eVR8RW-V6Xg5lkyTlf4vqWwVzz0dHX3qvr-HnNa7Rt-MH2R22f8tq4oxJrEcl7-aRMwekjdGDQfAqab81_ecM/s1600/openphotonet_16_-_Ciliege%5B1%5D.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 172px; height: 153px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeZM9RlFqhWUPSHPU7lgyEk9vVSIO4uJ9xYvULdm2Ib3HDcbNr_nUlE4eVR8RW-V6Xg5lkyTlf4vqWwVzz0dHX3qvr-HnNa7Rt-MH2R22f8tq4oxJrEcl7-aRMwekjdGDQfAqab81_ecM/s200/openphotonet_16_-_Ciliege%5B1%5D.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5473092923076446690" /></a><br />Dintr-o data, in capul meu s-a luminat de ziua. Acum inteleg motivul pentru care ai inceput sa ma urasti: nu pentru ca sunt mai frumoasa sau mai inteligenta, mai bogata sau mai norocoasa decît tine. Ci pentru ca, pur si simplu, iti seman.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/10668322636355691448noreply@blogger.com0