De ce avem nevoie de HORIA BRENCIU

In 2011 a dat un singur spectacol. A fost senzational! M-am numarat printre fericitii spectatori care timp de o saptamana ( sau poate chiar mai mult) dupa show au avut sufletul si mintea plina de cele mai minunate senzatii muzicale, auditive si vizuale si de o bunadispozitie altminteri inexplicabila. Anul acesta m-am aruncat ca disperata dupa bilete din prima saptamina in care au fost puse in vinzare.

Pina sa merg la concertul lui, ma hraneam cu sonoritatile concertelor lui Stefan Banica. Mi se parea unic in Universul preferintelor mele. A ramas in continuare unic pe “ felia “ lui cum se spune. Doar ca, pentru mine, daca ar fi sa alcatuiesc un top al "concertelor- spectacol",  Banica a coborit pe locul 2.

M-a fermecat Brenciu.
M-a obsedat zile si nopti in sir pentru ca mi-a oferit o altfel de bucurie si placere muzicala pe care credeam ca nu o mai regasesc in mine sau in cei din jurul meu. Nu stiam ca si feelingurile astea pot fi de mai multe feluri si intensitati. Credeam ca daca iti place ce asculti, traiesti o stare de bine si atit. Aceeasi stare de bine pentru orice iti place sa asculti. Si mai credeam ca sunt un om normal: cu dorinte ponderate, capabil de autocontrol si, mai ales, cu constiinta faptului ca ma cunosc foarte bine.

Am fost la concertele lui Brenciu nu numai sa-l ascult cum cinta impreuna cu super trupa si invitatii sai, ci si ca sa descopar o multime de lucruri noi despre mine, care- culmea!- mi s-au parut de-a dreptul minunate si de neimaginat pina atunci!
Stiam ca imi place muzica, dar nu stiam ca imi place atit de mult amestecul de forta si nebunie cu cel de sensibilitate, caldura, umor si naturalete. Nici nu stiam ca mai exista un asemenea aliaj complex si pretios pentru urechile si sufletele noastre.
Credeam ca muzica buna ma transforma intr-un ascultator atent, pregatit sa reactioneze ritmat atit in interior cit si la exterior, la oferta artistului. El –prestatorul de servicii, eu-consumatorul.

Brenciu mi-a aratat ca nu sunt doar acel consumator conventional, ci un urias burete uscat gata sa absoarba pina la ultima picatura marea de muzica si bunadispozitie pe care a revarsat-o ca pe o cascada imensa asupra mea, asupra noastra. Fara economie sau complexe. Mi-a demonstrat ca pot primi mult mai mult decit mi-au oferit altii pina la el si decit credeam ca pot duce. Ca merit sa primesc, pentru ca sunt acolo. A facut din noi, spectatorii, ce a vrut el. Ne-a hipnotizat, ne-a vrajit, ne-a subjugat de parca noi eram prestatorii de servicii aflati in slujba lui. Ce servicii am prestat? Pai…am cintat pe muzica lui, am dansat pe muzica lui , am ris de glumele lui, de momentele cu orchestra lui si am aplaudat, frateee, de am plecat de acolo cu palmele umflate. Ne-am distrat la maxim si la superlativ. Ne-am incarcat cu toata energia buna revarsata de muzica lui si a orchestrei, de vocea si de prezenta lui si a invitatilor lui, pe acelasi calapod cu el.
Am vibrat toti cu totii la unison.

Cum sa nu-i iubesti pe acesti oameni care ne fac sa ne simtim atit de speciali precum sunt ei insisi?
Ii iubesc si ii respect. Ei STIU sa lucreze pentru publicul lor.
Nu vor sa dea lectii si Guvernului?