Foarte
brunet de felul său, căpitanul Câmpeanu nu era neam de țigan. De fapt, din
familia sa era singurul mai închis la culoare. Restul erau șateni ba fratele
lui mai mic, Petre, era aproape blond.
-
Mare ghinion cu omul ăsta, ziceau cîte unii, mai ales șefii: ce dracu’ o fi așa
negru, că dacă îl bagi intr-o șatră nu mai ști care e el ca sa îl poți scoate de acolo. Ghinionul l-a
urmarit însa pe Câmpeanu și mai tîrziu cînd, neavînd de lucru a cerut să fie
mutat la Comisariatul sectorului 6. Pe scurt, aici a dat exact peste maiorul
Gore , cel care n-a menajat în viața lui pe nimeni , cu atît mai mult pe
subordonați. Și Câmpeanu i-a fost repartizat lui Gore, ca subordonat. Nici n-a
apucat bine acesta să se prezinte ca
maiorul Gore s-a și dus indignat la comandant:
-
Tovarășe colonel, eu n-am nevoie de țigani în birou! Luați-l, duceti-l unde
vreți, numai la mine să nu-l lăsați; asta îmi strică colectivul.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere