duminică, 4 noiembrie 2012

Din jurnalul cazon al tatalui meu: URSARUL


Foarte brunet de felul său, căpitanul Câmpeanu nu era neam de țigan. De fapt, din familia sa era singurul mai închis la culoare. Restul erau șateni ba fratele lui mai mic, Petre, era aproape blond.
- Mare ghinion cu omul ăsta, ziceau cîte unii, mai ales șefii: ce dracu’ o fi așa negru, că dacă îl bagi intr-o șatră nu mai ști care e el  ca sa îl poți scoate de acolo. Ghinionul l-a urmarit însa pe Câmpeanu și mai tîrziu cînd, neavînd de lucru a cerut să fie mutat la Comisariatul sectorului 6. Pe scurt, aici a dat exact peste maiorul Gore , cel care n-a menajat în viața lui pe nimeni , cu atît mai mult pe subordonați. Și Câmpeanu i-a fost repartizat lui Gore, ca subordonat. Nici n-a apucat bine  acesta să se prezinte ca maiorul Gore s-a și dus indignat la comandant:
- Tovarășe colonel, eu n-am nevoie de țigani în birou! Luați-l, duceti-l unde vreți, numai la mine să nu-l lăsați; asta îmi strică colectivul.

Un comentariu: