15 ianuarie 2011. Ziua în care poştaşul îmi aduce pensia măcelărită la jumate: dacă aş fi singură pe lume, n-aş mai avea cu ce să mai trăiesc luna asta, după ce achit rata la bancă şi întreţinerea. (Dar alţii sunt singuri sau dimpotrivă, au multe suflete de întreţinut...)
Privesc în jurul meu:
S-a scumpit mâncarea. Se va scumpi iar mâncarea. S-au scumpit carburanţii. Se vor scumpi iar carburanţii. Ni se vor majora toate cheltuielile. Nu mai avem cadre medicale. Spitalele nu au medicamente. S-au mărit şpăgile. S-au înmulţit jafurile, hoţiile, accidentele, crimele şi sinuciderile. Numărul poliţiştilor s-a redus. În şcoli s-au înmulţit drogurile, gândacii şi şobolanii. Numărul profesorilor a scăzut. Nu sunt suficiente grădiniţe. Mizerie pe străzi la tot pasul. Vine întreţinerea!!! S-au înmulţit şomerii. Tinerii nu au unde să muncească. Pensionarii sunt batjocoriţi. Legile sunt anacronice. Oamenii s-au abrutizat. Justiţia e coruptă. Ţara e în datorii până în gât. Datoriile le plătim noi, cetăţenii ei, din buzunarele noastre tot mai goale.
Colac peste pupăză, Bianca Drăguşanu a ajuns actriţă de telenovelă....
Şi lista poate continua...
De pe piscul Eternităţii, adică din acelaşi loc în care a plecat dintre noi, Marele Poet ne priveşte ca şi până acum „nemuritor şi rece”. Doar noi nu-l mai putem vedea din haul in care am coborit.
Cui îi mai arde de EMINESCU?
Sambata, 15 Ianuarie 2011, 10:29
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu