Deşi habar n-aveam cine putea fi, Doamna se opri în faţa mea, trăgându-l şi pe cel mic alături de ea. "Uite, puiule, un alt băieţel cu hăinuţă roşie ca a ta! E băieţel, nu?", mă întrebă cu oarecare teamă de a nu face vreo gafă. "Da, nu vă faceţi probleme, aţi intuit bine." "Vaaai, dar ce drăguţ este! Foarte bine aţi făcut îmbrăcându-l aşa. În zilele noastre nu ne mai cramponăm de ideea că roşul este culoarea fetelor. Al meu, la cât e de frumuşel, dacă n-are roşu pe el, mi-l deoache lumea pe stradă." " Vorbiţi serios?" "Vaai, doamnă, dar acum nu mai e vorba de credinţă, superstiţie sau coincidenţă. Suntem în secolul 21, vorbim despre ştiinţă. Păi ce, al dumneavoastră nu s-a deocheat niciodată?" "...Nu ştiu, nu am sesizat." "A, nu cred. Nu v-a plâns niciodată fără rost, n-a fost agitat sau n-a refuzat mâncarea? N-a avut alt comportament decât cel obişnuit?" "Nu ştiu ce să zic, mai are zile când nu vrea să mănînce şi doarme continuu, dar rar" "Păi, vedeţi? şi el se deoache. Eu am păţit-o cu al meu şi de atunci m-am învăţat minte. Inclusiv pe hăinuţele albastre pe care le are i-am cusut câte o floricica roşie pe interior. Şi acuma, suntem gigea! Dacă ar fi şi mai ascultător decât este, am fi de nota ...20! În casă e o bomboană: se joacă frumos cu jucăriile, doarme bine, de mâncat, ce să mai vorbim: ar mânca toată ziua. Afară însă e cam năzdrăvan. Dar şi al dumneavostră arată bine, e chiar dolofănel!" " Nici vorbă de dolofan! La băiţă se...înjumătăţeşte! Are blăniţa deasă şi mare pentru că din toamnă nu l-am mai tuns ." " Mânca-i-ar mama pe ei de frumoşi! Ce e, puişor? Vedeţi cum face? Ştie el că mergem spre Pet shop ca să îi cumpăr bobiţe şi recompense. E aşa de deştept..... La revedere, doamnă şi să vă trăiască!" " Şi al dumneavostră! Larevedere!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu