E 9.30. Mai sunt 30 de minute până se reia În Gura Presei. Aseară, în bătălia nemiloasă dintre audienţa emisiunii şi oboseala mea, am învins eu. Azi, pentru că sunt de treabă, m-am decis să facem 1-1, adică să urmăresc reluarea de la ora 10. Am timp suficient să cumpăr pâine. Noroc cu atâtea mini şi super şi mega marketuri din zonă. Cu toate astea, ce-ar fi dacă aş lua o bavareză de la brutărie (chiar dacă e un pic mai departe)? Uau, cît de mult îmi place gustul ei de pâine neagră aromat cu chimen! O minune. Deschid fereastra: durere! Ger şi gheţuş. Aşa că infund căciula de blană pe ochi, pun pantalonii matlasaţi şi bocancii şi cobor în grabă scările. Arăt ca naiba aşa înfofolită, dar ce mai contează pentru doipaşi? La parter ezit, dar mă opresc , totuşi. Trec prin faţa uşii socrilor mei, măcar să-i întreb de sănătate. Oricum mă vor vedea plecînd, că stau numai cu ochii pe geam.
-Un’ te duci aşa gătită? mă şi interpelează soacra.
-Să cumpăr pâine. Vreţi să vă iau şi vouă?
-Da, mânca-te-ar mama de fată drăguţă, ia-ne şi nouă o pâine de secară, feliata, fără conservanţi. Dar să ştii că nu găseşti decât la magazinaşul ăla dincolo de Mega Image.
Adică în direcţie opusă. Mult mai departe. "Acolo n-are pâine bavareză", gândesc eu cu glas tare.
-Ce-mi trebuie mie bavareză? Noi nu mâncăm aşa ceva, nu ne place. Mai e şi plină de E-uri. Asta fără conservanţi e cea mai bună.
-Altceva? întreb eu ca să scurtez.
-Atât, dacă nu te deranjează.
Ce ţi-e şi cu varietatea asta de sortimente: sunt enşpe mii de feluri de pâine, nu mai mâncăm orice...
Plec. Fac 6 minute până la brutărie. Am noroc că nu e prea aglomerat. Bavareza mea e proaspătă şi miroase atât de bine... Întind pasul spre Mega Image. Ajung după 10 minute şi o căzătură. Ce mai poţi face când îţi vezi vîrful bocancilor la nivelul ochilor? Te resemnezi! Mă repun cu greu în mişcare, dar folosesc momentele astea pentru a identifica magazinul. De fapt, sunt vreo 3. Intru în fiecare şi întreb. Cum era de aşteptat, găsesc pâinea supermagică fix în ultimul. Unde, de altfel, era şi cea mai mare coadă. La 10 fără 7 minute ies în stradă. Uite şi un troleibuz! Ce bucurie! Mă risc şi alerg să-l prind. Urc în grabă. Uraaa, viaţa e frumoasă! Vezi, când faci o faptă bună eşti răsplătit. Simt cum îmi curge transpiraţia pe spate. Cum naiba, afară e ger iar eu sunt fleaşcă ? Nici nu apucă troleibuzul să prindă bine viteză, că se şi pune stopul. Sheet! Ştiţi cât ţine stopul ăla? Te plictiseşti aşteptând . Sau nu, pentru că, uite, un domn şi o doamnă se îndreaptă către mine, ca să mă întrebe de vorbă: "Biletul sau abonamentul dumneavoastră!" Cade cerul pe mine: am uitat de bilet. " Nu am, îmi cer scuze, îngaim, nu merg decât o staţie, a fost ceva neplanificat ....nici nu m-am mai gândit..." "Vă rog să prezentaţi un act de identitate, sau plătiţi amenda pe loc!" Amendă? Da, 50 ron pe loc sau 100 la casierie. Am început să mă precipit. Nici nu sunt tipul de om: " mor cu tine de gît, nu-mi faci tu mie aşa ceva" . Tocmai folosisem bancnota de 50 pentru a cumpăra pâinile
Mai degrabă o dau pe melodramă, abordându-l pe bărbat: " Plătesc pe loc, doar că nu mai am fix 50 de ron. Poate ne înţelegem cumva. Dacă nu era ger, nici nu foloseam troleibuzul, dar m-a trimis soacră-mea după nu ştiu ce pâine , că , deh, ea nu mănâncă decât din asta şi dacă n-am găsit vizavi de bloc, am căutat mai departe, până am găsit, că ştiţi cum e cu soacrele, să nu te întorci cu mâna goală, că e jale! Mai bine stăteam în banca mea..." Se vede treaba că sarcasmul meu l-a impresionat profund pe tip, pentru că a atenţionat-o imediat pe colega lui :" I-auzi, Matildo, domnişoara face parte din categoria celor care bagă soacra la înaintare, din cauza ei n-a avut bilet!" Femeia începu şi ea:" Păi, sigur, aşa a învăţat-o soacra să călătorească pe RATB. .... Ca noru-mea eşti: aia şi dacă se frige cu ciorbă, tot eu sunt de vină că nu i-am suflat în lingură. Mamă, ce v-aş face eu vouă...." Înţelegeţi ce vreau să zic? Nu mai aveam nici o şansă. Oricum trecusem vreo două staţii de blocul meu şi era foarte posibil să ajung la capăt de linie. M-am bucurat că am găsit buletinul în buzunarul hainei, ca să teminăm cu circul.
Am predat pâinea de secară fără conservanţi la ora 10.40. Hai că mai pot vedea sfârşitul măcar. Dar socoteala de acasă nu se potiveşte cu...soacră-mea, toată un zîmbet: "Mulţumesc, mânca-te-ar mama de fată, ai găsit uşor, nu-i aşa? Te rog să intri, că ţi-am făcut o cafeluţă." "Îmi pare rau, nu pot să stau, merg la mine că vreau să văd ceva la televizor", zic nerăbdătoare să ajung odată acasă după toate câte am pătimit.. "Lasă, dragă, ce te mai duci până la tine, noi nu avem t.v.? Bem cafeluţa şi ne uităm la Noră pentru Mama. Ştii cât de mult îmi place?...." Şi uşa se închise în urma mea.
MORALA: Orice faptă bună se pedepseşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu